Ce este MetoSuccinat Sandoz
MetoSuccinat Sandoz 47,5 mg este un medicament care are ca substanţa activă succinatul de metoprolol. Metoprololul este un antagonist cardioselectiv competitiv beta-1 receptor adrenergic cu proprietăți antihipertensive și lipsit de activitate simpatomimetică intrinsecă. Metoprololul antagonizează receptorii beta 1-adrenergici în miocard, reducând astfel rata și forța contracției miocardice, ceea ce duce la o scădere a debitului cardiac. Aceasta substanta poate reduce, de asemenea, secreția de renină cu reducerea ulterioară a nivelurilor de angiotensină II, prevenind astfel vasoconstricția și secreția de aldosteron. Metoprololul este un agent beta-1 selectiv de blocare adrenergică, care este utilizat în mod obișnuit pentru a trata hipertensiune arterială, angină pectorală si aritmii cardiace. Succinatul de metoprolol, substanţa activă din MetoSuccinat Sandoz, blochează anumiţi receptori beta-adrenergici din organism, în special la nivel cardiac (beta-blocant selectiv).
Un comprimat filmat cu eliberare modificată conţine succinat de metoprolol 47,5 mg.
Celelalte componente sunt zahăr, amidon de porumb, glucoză lichidă, poliacrilat dispersie 30%, talc, stearat de magneziu, celuloză microcristalină, crospovidonă, dioxid de siliciu coloidal anhidru, lactoză monohidrat, hipromeloză, dioxid de titan (E 171), macrogol 4000.
Informații de baza METOSUCCINAT 47.5mg SANDOZ
A+C1 – În funcție de ambalaj. Pentru detalii, verificați informațiile de pe ambalaj.
P6L – Medicamente eliberate cu prescriptie medicala care se retine de catre farmacie, dar se poate reinnoi (prescriptia medicala poate fi folosita timp de sase luni din momentul eliberarii)
GX
G1: INSUFICIENTA CARDIACA CRONICA(CLASA III SAU IV NYHA)
COMPR. CU ELIB. MODIF.
HEXAL AG – GERMANIA
Indicații Metosuccinat
- Hipertensiune arterială.
- Angină pectorală.
- Tahicardie, în special tahicardie supraventriculară.
- Tratament de întreţinere după infarct miocardic.
- Sindrom cardiac hiperkinetic.
- Profilaxia migrenei.
- Insuficienţă cardiacă cronică stabilă uşoară până la moderată, cu funcţie redusă a ventriculului stâng (fracţia de ejecţie ≤ 40%) ca adjuvant la tratamentul standard cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) şi diuretice şi, dacă este necesar, cu glicozizi digitalici (pentru informaţii suplimentare vezi pct. 5.1).
Copii și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 6-18 aniTratamentul hipertensiunii arteriale.
Dozaj Metosuccinat Sandoz
DozeDozarea se realizează în conformitate cu următoarele recomandări:
Hipertensiune arterială
La pacienţii cu hipertensiune arterială uşoară până la moderată, doza recomandată este de 47,5 mg succinat de metoprolol o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută până la 95-190 mg succinat de metoprolol zilnic sau se poate asocia un alt antihipertensiv.
Angină pectorală
Doza recomandată este de 47,5 mg-190 mg succinat de metoprolol o dată pe zi. Dacă este necesar, se poate asocia un alt medicament pentru tratamentul bolii coronariene.
Tahicardie
Doza recomandată este de 47,5-190 mg succinat de metoprolol o dată pe zi.
Tratament de întreţinere după infarct miocardic
Doza recomandată este de 95-190 mg succinat de metoprolol o dată pe zi.
Sindrom cardiac hiperkinetic
Doza recomandată este de 47,5-190 mg succinat de metoprolol o dată pe zi.
Profilaxia migrenei
Doza recomandată este de 95-190 mg succinat de metoprolol o dată pe zi. De obicei, o doză de 95 mg succinat de metoprolol pe zi este eficace. În funcţie de sensibilitatea individuală, doza poate varia în intervalul menţionat mai sus.
Insuficienţă cardiacă cronică stabilă uşoară până la moderată cu funcţie redusă a ventriculului stâng
La pacienţii cu insuficienţă cardiacă simptomatică stabilă controlată cu alte tratamente pentru insuficienţă cardiacă, doza de succinat de metoprolol variază individual. La pacienţii cu insuficienţă cardiacă clasa NYHA III-IV doza iniţială recomandată este de 11,88 mg succinat de metoprolol o dată pe zi în prima săptămână. Doza poate fi crescută până la 23,75 mg succinat de metoprolol pe zi în a doua săptămână. La pacienţii cu insuficienţă cardiacă clasa NYHA II doza iniţială recomandată este de 23,75 mg succinat de metoprolol o dată pe zi, în primele două săptămâni. După primele două săptămâni de tratament se recomandă dublarea dozei. Doza se creşte în fiecare săptămână până la valoarea de 190 mg succinat de metoprolol pe zi sau până la doza maximă tolerată. În cazul tratamentului pe termen lung, doza ţintă trebuie stabilită la 190 mg succinat de metoprolol pe zi sau la doza maximă tolerată. Se recomandă ca medicul curant să fie familiarizat cu tratamentul insuficienţei cardiace stabile. După fiecare creştere a dozei, starea clinică a pacientului trebuie supravegheată cu atenţie. Dacă apare o scădere a tensiunii arteriale, poate fi necesară reducerea dozei celorlalte medicamente administrate concomitent. O scădere a tensiunii arteriale nu reprezintă neapărat un impediment pentru utilizarea de metoprolol pe termen lung, însă doza trebuie redusă până când starea pacientului se stabilizează.
Insuficienţă renală
Nu este necesară ajustarea dozei.
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, de exemplu în tratamentul pacienţilor cu şunt porto-cav, trebuie luată în considerare reducerea dozei (vezi pct. 5.2).
Pacienţi vârstnici
Nu sunt disponibile date suficiente privind utilizarea succinatului de metoprolol la pacienţii cu vârsta peste 80 ani. Doza trebuie crescută cu prudenţă.
Copii şi adolescenţi
Doza inițială recomandată la pacienții hipertensivi cu vârsta ≥ 6 ani este de 0,5 mg/kg MetoSuccinat Sandoz (0,48 mg/kg metoprolol succinat) o dată pe zi. Doza finală administrată în miligrame trebuie să fie cât mai apropiată de doza calculată în mg/kg. La pacienții care un răspund la 0,5 mg/kg, doza poate fi crescută la 1,0 mg/kg (0,95 mg/kg metoprolol succinat), fără a depăși 50 mg (47,5 mg metoprolol succinat). La pacienţii care nu răspund la 1,0 mg/kg, doza poate fi crescută până la doza zilnică maximă de 2,0 mg/kg (1,9 mg/kg metoprolol succinat). Dozele peste 200 mg (190 mg metoprolol succinat) o dată pe zi nu au fost studiate la la copii și adolescenți.
Eficacitatea și siguranța utilizării la copii cu vârsta < 6 ani nu au fost studiate. Prin urmare, MetoSuccinat Sandoz nu este recomandat la această grupă de vârstă.
Mod de administrareComprimatele cu eliberare modificată de succinat de metoprolol se administrează o dată pe zi, de preferat la micul dejun. Comprimatele cu eliberare modificată se înghit întregi sau divizate, fără a fi mestecate sau sfărâmate. Comprimatele cu eliberare modificată se administrează cu apă (cel puţin o jumătate de pahar).
Contraindicații
- Hipersensibilitate la metoprolol sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
- Hipersensibilitate la alte beta-blocante (poate apărea hipersensibilitate încrucişată între beta-blocante)
- Bloc atrio-ventricular de gradul II sau III
- Insuficienţă cardiacă decompensată
- Bradicardie sinusală manifestă clinic (puls < 45-50 bătăi/min)
- Sindrom de sinus bolnav
- Arteriopatii periferice severe
- Şoc cardiogen
- Feocromocitom netratat (vezi pct.4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare)
- Hipotensiune arterială
- Astm bronşic sever sau bronhospasm sever în antecedente
- Pacienţii la care se suspectează un infarct miocardic acut şi care prezintă frecvenţa cardiacă < 45-50 bătăi/min, un interval PR > 0,24 secunde, o tensiune arterială sistolică < 100 mmHg şi/sau insuficienţă cardiacă severă.
Metosuccinat – Atenționări
Afecţiuni bronhospastice
În general, beta-blocantele incluzând metoprololul, nu trebuie utilizate la pacienţii cu afecţiuni bronhospastice. Oricum, datorită cardioselectivităţii relative, metoprololul oral poate fi administrat cu prudenţă la pacienţii cu afecţiuni bronhospastice uşoare sau moderate, care nu răspund sau nu pot tolera alte tratamente. Deoarece selectivitatea beta-adrenergică nu este absolută, trebuie administrat concomitent un beta2 agonist şi trebuie utilizată doza cea mai mică de metoprolol.
Pacienţii cu diabet zaharat
Metoprololul trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu diabet zaharat, în special la cei la care se administrează antidiabetice orale sau insulină (vezi pct.4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune). Pacienţii cu diabet zaharat trebuie atenţionaţi referitor la faptul că beta-blocantele, inclusiv
metoprololul pot masca simptomele tahicardiei survenite deodată cu hipoglicemia; oricum, alte manifestări ale hipoglicemiei cum sunt ameţelile şi transpiraţiile pot să nu fie mascate semnificativ, iar transpiraţiile se pot accentua.
Sistemul cardio-vascular
Beta-blocantele, inclusiv metoprololul nu trebuie utilizate la pacienţii cu insuficienţă cardiacă congestivă netratată (vezi pct.4.3 Contraindicaţii). Această situaţie trebuie mai întâi stabilizată.
Datorită efectelor negative asupra conducerii atrio-ventriculare, beta-blocantele, inclusiv metoprololul trebuie administrate numai cu prudenţă pacienţilor cu bloc atrio-ventricular de gradul I (vezi pct.4.3 Contraindicaţii).
Dacă pacientul prezintă bradicardie accentuată (ritmul inimii mai mic de 50-55 bpm), doza trebuie redusă treptat sau tratamentul trebuie întrerupt treptat (vezi pct.4.3 Contraindicaţii).
Infarct miocardic
În cazul pacienţilor cu infarct miocardic, dacă apare hipotensiunea arterială semnificativă, tratamentul cu metoprolol trebuie întrerupt, iar starea hemodinamică a pacientului şi gradul de ischemie miocardică trebuie evaluate atent. Poate fi necesară monitorizarea hemodinamică intensivă şi trebuie iniţiate modalităţi adecvate de tratament. Dacă hipotensiunea arterială este asociată cu bradicardie semnificativă sau bloc atrioventricular, tratamentul trebuie să ţină cont de acestea.
Afecţiuni periferice circulatorii
Metoprololul trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu afecţiuni periferice circulatorii arteriale (de exemplu boala Raynaud, fenomenul Raynaud, claudicaţia intermitentă) deoarece tratamentul cu beta-blocante poate agrava aceste afecţiuni (vezi pct.4.3 Contraindicaţii).
Feocromocitom
La pacienţii cu feocromocitom documentat sau suspectat, metoprololul trebuie întotdeauna administrat în asociere cu un alfa-blocant şi numai după iniţierea tratamentului cu alfa-blocant (vezi pct.4.3 Contraindicaţii).
Anestezie şi intervenţii chirurgicale
Administrarea cronică a tratamentului cu beta-blocante nu trebuie întrerupt înainte de intervenţiile chirurgicale majore. Capacitatea inimii de a răspunde la stimulii adrenergici poate accentua riscul anesteziei generale şi a procedurilor chirurgicale. Dacă un pacient aflat în tratament cu metoprolol urmează să fie supus anesteziei generale, medicul anestezist trebuie informat despre faptul că pacientului i se administrează un beta-blocant. La un pacient aflat în tratament cu beta-blocant trebuie utilizat un agent anestezic cu cel mai mic efect antidepresant (vezi pct.4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune), pacientul poate fi protejat împotriva reacţiilor vagale prin administrarea intravenoasă de atropine. Dacă se consideră necesară întreruperea tratamentului cu beta-blocant înaintea intervenţiei chirurgicale, acest lucru trebuie realizat treptat şi terminat cu aproximativ 48 de ore înainte de efectuarea anesteziei generale.
Întreruperea bruscă a tratamentului
Tratamentul cu metoprolol nu trebuie întrerupt brusc, în special la pacienţii cu afecţiune cardiacă ischemică. Pentru a preveni agravarea anginei pectorale, doza trebuie redusă treptat pe parcursul a 1-3 săptămâni şi dacă este nevoie terapia de înlocuire trebuie iniţiată în acelaşi timp.
Reacţii anafilactice
Reacţiile anafilactice precipitate de alte medicamente pot fi severe la pacienţii care utilizează beta-blocante şi pot fi rezistente la dozele normale de adrenalină. Când este posibil, beta-blocantele, inclusiv metoprolol trebuie evitate la pacienţii cu risc crescut pentru anafilaxie.
Angină Printzmetal
Beta-blocantele pot creşte numărul şi durata crizelor de angină pectorală la pacienţii cu angină Printzmetal (angina pectorală variantă). Beta-blocantele relativ selective beta1, cum este metoprololul, pot fi utilizate la aceşti pacienţi, dar numai cu mare atenţie.
Tireotoxicoză
Beta-blocantele pot masca unele dintre semnele clinice ale tireotoxicozei. Prin urmare, la administrarea metoprololului la pacienţii cu tireotoxicoză sau suspecţi de a avea tireotoxicoză, funcţia cardiacă şi cea tiroidiană trebuie monitorizate cu atenţie.
Sindromul oculo-cutaneo-mucos
Sindromul complet oculo-cutaneo-mucos nu a fost raportat la metoprolol. Oricum, a fost prezentă o parte din acest sindrom (uscăciune oculară cu sau fără erupţie cutanată tranzitorie). În majoritatea cazurilor sindromul a dispărut la întreruperea tratamentului cu metoprolol. Pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru apariţia posibilă a efectelor oculare. Dacă apar astfel de efecte, trebuie avută în vedere întreruperea tratamentului cu metoprolol.
Interacţiuni
Blocantele canalelor de calciu de tip verapamil (fenilalkilamine) nu trebuie administrate intravenos pacienţilor trataţi cu metoprolol deoarece există riscul apariţiei stopului cardiac (vezi pct. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune).
Grupe speciale de populaţieInsuficienţa hepatică
Metoprololul este metabolizat în proporţie mare la nivelul primului pasaj hepatic şi este eliminat, în principal, prin intermediul metabolizării hepatice (vezi pct. 5.2 Proprietăţi farmacocinetice). Prin urmare, insuficienţa hepatică poate creşte biodisponibilitatea sistemică a metoprololului şi reduce clearance-ul total al creatininei, determinând creşterea concentraţiilor plasmatice.
Pacienţi vârstnici
Pacienţii vârstnici trebuie trataţi cu precauţie. O scădere excesivă a tensiunii arteriale sau a pulsului poate reduce vascularizaţia organelor vitale la niveluri neadecvate.
Excipienţi
Metosuccinat Sandoz conţine glucoză. Pacienţii cu sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Metosuccinat Sandoz conţine zahăr. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Metosuccinat Sandoz conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Interacțiuni
AnesteziceAnestezicele pot atenua tahicardia reflexă şi pot creşte implicit riscul de hipotensiune. Medicul anestezist trebuie informat înaintea inducerii anesteziei despre tratamentul cu metoprolol. Atunci când este posibil, administrarea metoprolol trebuie oprită cu 48 de ore înaintea inducerii anesteziei. Totuşi, în cazuri selectate, este de dorit administrarea unui beta-blocant ca şi premedicaţie. Prin protecţia împotriva stresului, metoprolol poate preveni hiperstimularea simpatică care produce tulburări cardiace la intubare şi inducţie, precum: aritmii sau insuficienţă coronariană acută. Anestezicele care produc depresie miocardică precum ciclopropan sau tricloretilenă, trebuie evitate. La pacienţii care se află în tratament cu beta-blocante trebuie folosit un anestezic cu acţiune inotropă minimă (ex. halotan sau oxid nitros).
Medicamente hipoglicemianteEste necesară ajustarea dozei la pacienţii cu diabet instabil sau diabet insulino-necesitant. Beta-blocantele pot masca semnele de hipoglicemie (tahicardia).
Glicozide digitaliceGlicozidele digitalice şi/sau diureticele trebuie folosite la pacienţii cu antecedente de insuficienţă cardiacă sau cunoscuţi cu rezervă cardiacă redusă. Asocierea glicozide digitalice-beta blocant poate creşte timpul de conducere atrio-ventriculară.
PrazosinCa şi în cazul celorlalte beta-blocante este necesară precauţie la co-administrarea metoprolol cu prazosin, datorită riscului unui efect hipotensor marcat de primă doză.
Blocanţii canalelor de calciuCa şi în cazul celorlalte beta-blocante, co-administrarea metoprolol cu verapamil şi diltiazem nu este recomandată deoarece poate produce bradicardie, hipotensiune, insuficienţă cardiacă şi asistolie şi poate creşte timpul de conducere atrio-ventriculară. Totuşi, în unele cazuri asocierea poate fi necesară pentru controlul hipertensiunii. În aceste cazuri nu este recomandată administrarea blocanţilor canalelor de calciu intravenos la pacienţii aflaţi în tratament cu beta-blocanţi (vezi pct. 4.3).
Blocanţii canalelor de calciu de tip dihidropiridină (ex. nifedipină) nu trebuie asociaţi cu metoprolol datorită riscului crescut de hipotensiune şi insuficienţă cardiacă.
Asocierea beta-blocant- clonidină are risc crescut de ”hipertensiune de rebound”. Dacă tratamentul asociat cu clonidina trebuie întrerupt, metoprolol va fi întrerupt cu câteva zile înaintea clonidină.
Efectul metoprolol şi a altor medicamente antihipertensive este aditiv şi asocierea trebuie atent monitorizată datorită riscului de hipotensiune.
Antiinflamatoriile non-steroidiene (AINS) (mai ales indometacin) pot reduce efectul antihipertensiv al beta- blocanţilor, posibil prin inhibarea sintezei de prostaglandine la nivel renal şi/sau retenţie de sodiu şi lichide. Trebuie de asemenea precauţie când metoprolol este co-administrat cu blocante ale ganglionilor simpatici, alte beta-blocante (ex. picături oftalmice) sau inhibitori de monoaminooxidază (IMAO). Folosirea concomitentă de antidepresive triciclice, barbiturice şi fenotiazine, precum şi de alte medicamente antihipertensive, poate creşte riscul de hipotensiune.
Antiaritmice clasa IAcestea (ex. disopiramidă, chinidină, amiodaronă) potenţează efectul asupra timpului de conducere atrială şi induc efect inotrop negativ. Folosirea concomitentă de propafenonă poate conduce la creşterea semnificativă a concentraţiei metoprolol precum şi a timpului de înjumătăţire. Concentraţia plasmatică a propafenonei nu este influenţată. Uneori este necesară ajustarea dozei de metoprolol.
Alte medicamente
- Administrarea de adrenalină (epinefrină) sau noradrenalină (norepinefrină) la pacienţii care primesc tratament cu beta-blocanţi poate conduce la creşterea tensiunii arteriale, bradicardie – deşi acest efect este mai puţin accentuat pentru beta1-blocanţii selectivi. Deoarece beta-blocanţii pot afecta circulaţia periferică, este necesară prudență atunci când medicamente cu acţiune similară (ex. ergotamină) sunt co-administrate cu metoprolol. Administrarea concomitentă cu moxistil poate conduce la hipotensiune ortostatică.
- Eficienţa adrenalinei în tratamentul şocului anafilactic poate fi diminuată în cazul pacienţilor care primesc tratament cu beta-blocante (vezi pct. 4.4).
- Metoprolol antagonizează efectul beta1-blocantelor dar au efect minim asupra efectului bronho- dilatator al beta2-agoniştilor, la doze terapeutice normale.
- Medicamente inductoare enzimatice precum rifampicina pot reduce concentraţia plasmatică a metoprolol, în timp ce inhibitorii enzimatici (cimetidină, hidralazină şi alcool, inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), paroxetina, fluoxetina, sertralina, difenhidramina, celecoxib, terbinafină) pot creşte concentraţiile plasmatice ale beta-blocanţilor cu metabolizare hepatică.
- Inhibitorii sintezei de prostaglandine pot scădea efectul hipotensor al beta-blocanţilor.
- Folosirea concomitentă a estrogenilor poate scădea efectul antihipertensiv datorită inducerii retenţiei de fluide şi creşterii implicite a tensiunii arteriale.
- Xantinele (aminofilină, teofilină) şi metoprolol îşi inhibă reciproc efectul. Clearance-ul xantinelor poate fi redus, mai ales în cazul teofilinei al cărei clearance este crescut la fumători. Co-administrarea necesită monitorizare atentă.
- Aldesleukina are efect hipotensor aditiv.
- Alprostadil poate creşte efectul hipotensor.
- Metoprolol afectează eliminarea lidocaină.
- Administrarea concomitentă meflochină – metoprolol creşte riscul de bradicardie.
- Anxioliticele şi hipnoticele pot avea efect hipotensor aditiv.
- Corticosteroizii antagonizează efectul hipotensor al metoprolol.
- Fabricantul tropisetron recomandă precauţie la co-administrarea cu metoprolol datorită creşterii riscului de aritmii ventriculare.
Consumul de alcool concomitent cu administrarea metoprolol poate conduce la creşterea nivelului maxim al alcoolemiei şi la prelungirea duratei de eliminare a alcoolului. De asemenea, co-administrarea poate accentua scăderea tensională.
Cocaina poate inhiba efectul terapeutic al beta-blocanţilor şi poate creşte riscul de hipotensiune, bradicardie excesivă şi chiar bloc cardiac.
Metosuccinat Sandoz in Sarcina
Sarcina:
În general, niciun medicament nu trebuie utilizat în primele 3 luni de sarcină, beneficiile şi riscurile tratamentului trebuie evaluate cu atenţie pe parcursul sarcinii.
Experienţa cu metoprolol în primul trimestru de sarcină este limitată, dar nu s-au raportat malformaţii fetale determinate de metoprolol. Oricum, beta-blocantele pot reduce perfuzia placentară. Trebuie utilizată cea mai mică doză posibilă şi tratamentul trebuie întrerupt cu 2-3 zile înainte de naştere pentru a evita contractilitatea uterină crescută şi efectele beta-blocantelor asupra noului-născut (de exemplu bradicardie, hipoglicemie).
Alăptare
Metoprololul se excretă în laptele matern în cantităţi mici. În doze terapeutice un sugar care consumă 1 litru de lapte matern va primi o doză mai mică de 1 mg metoprolol. Sugarii trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru semne beta-blocante.
Condus auto
MetoSuccinat Sandoz poate determina ameţeli, fatigabilitate şi tulburări vizuale (vezi pct.4.8) şi prin urmare pot afecta capacitatea pacienţilor de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
Metosuccinat Sandoz – Reacții adverse
Reacţiile adverse sunt clasificate pe aparate, organe şi sisteme şi prezentate în funcţie de frecvenţă, utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi ≤ 1/100), rare (≥ 1/10000 şi ≤ 1/1000), foarte rare (≤ 1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Tulburări hematologice şi limfaticeFoarte rare: Trombocitopenie
Tulburări psihiceRare: Depresie, coşmaruri
Foarte rare: Tulburări de personalitate, halucinaţii
Tulburări ale sistemului nervosFrecvente: Ameţeli, cefalee
Rare: Reducerea nivelului de conştienţă, somnolenţă sau insomnie, parestezii Tulburări oculare
Foarte rare: Tulburări ale vederii (de exemplu vedere înceţoşată), ochi uscaţi şi/sau iritaţie oculară
Tulburări acustice şi vestibulareFoarte rare: Tinitus şi, în doze mai mari decât cele recomandate, tulburări ale auzului (de exemplu hipoacuzie sau surditate)
Tulburări cardiaceFrecvente: Bradicardie
Rare: Insuficienţă cardiacă, aritmii cardiace, palpitaţii
Foarte rare: Tulburări ale conducerii, durere precordială
Tulburări vasculareFrecvente: Hipotensiune arterială ortostatică (ocazional cu sincopă)
Rare: Edem, fenomen Raynaud
Foarte rare: Gangrenă la pacienţii cu afecţiune periferică circulatorie severă pre-existentă
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinaleFrecvente: Dispnee
Rare: Bronhospasm (care poate apare la pacienţii cu antecedente de boală pulmonară obstructivă)
Foarte rare: Rinită
Tulburări gastro-intestinaleFrecvente: Greaţă şi vărsături, durere abdominală
Rare: Diaree sau constipaţie
Foarte rare: Uscăciune a gurii, fibroză retroperitoneală (nu a fost stabilită cert legătura cu metoprololul)
Tulburări hepato-biliareFoarte rare: Hepatită
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanatRare: Erupţie cutanată tranzitorie (sub formă de urticarie, leziuni cutanate psoriaziforme şi distrofice)
Foarte rare: Fotosensibilitate, hiperhidroză, alopecie, agravare a psoriazisului
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctivRare: Crampe musculare
Foarte rare: Artrită
Tulburări ale aparatului genital şi ale sânuluiFoarte rare: Tulburări ale libidoului, disfuncţie erectilă, afecţiune Peyronie (nu a fost stabilită cert legătura cu metoprololul)
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrareFrecvente: Fatigabilitate
Investigaţii diagnosticeFoarte rare: Creştere în greutate, teste funcţionale hepatice anormale
Experienţa după comercializareUrmătoarele reacţii adverse au fost raportate după aprobarea metoprololului: stare confuzională, creştere a concentraţiei plasmatice a trigliceridelor, scădere a concentraţiei HDL. Deoarece aceste rapoarte sunt furnizate de persoane de diferite vârste nu se poate stabili frecvenţa acestora.
Raportarea reacţiilor adverse suspectateRaportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
Metosuccinat Sandoz – Supradozaj
SimptomeSupradozajul cu metoprolol poate produce hipotensiune arterială severă, bradicardie sinusală, bloc atrio- ventricular, insuficienţă cardiacă, şoc cardiogen, stop cardiac, bronhospasm, pierderea conştienţei (chiar comă), convulsii, greaţă, vărsături şi cianoză.
Simptomele se pot exacerba dacă se administrează concomitent alcool etilic, antihipertensive, chinidină sau barbiturice.
Primele semne de supradozaj apar între 20 minute şi 2 ore de la administrarea medicamentului. Efectele supradozajului masiv pot persista mai multe zile, în ciuda scăderii concentraţiei plasmatice.
TratamentPacienţii trebuie internaţi în spital şi de obicei într-o secţie de terapie intensivă pentru a se putea monitoriza permanent funcţia cardiacă, gazele sanguine şi examenele de laborator. Dacă este necesar trebuie instituite măsuri suportive cum sunt ventilaţia artificială şi pacing cardiac. Trebuie supravegheaţi timp de cel puţin 4 ore şi pacienţii care au ingerat o cantitate mică.
În cazul unui supradozaj care pune în pericol viaţa se poate induce emeza sau se poate face lavaj gastric (în decurs de 4 ore de la ingestia metoprololului) sau se poate administra cărbune activ pentru îndepărtarea medicamentului din tractul gastro-intestinal. Hemodializa nu aduce un aport semnificativ în eliminarea metoprololului.
Pentru a controla bradicardia semnificativă se administrează atropină i.v. Pentru tratamentul bradicardiei şi al hipotensiunii arteriale se administrează intravenos beta-agonişti cum sunt prenalterol sau isoprenalină. Pot fi necesare doze mari pentru a înfrânge beta-blocada. Dopamina, dobutamina sau noradrenalina se administrează pentru a menţine tensiunea arterială. Glucagonul are efect inotrop şi cronotrop pozitiv asupra inimii independente de receptorii beta-adrenergici şi s-a dovedit a fi eficace în tratamentul hipotensiunii arteriale rezistente şi a insuficienţei cardiace asociate cu supradozajul de beta-blocante. Diazepamul este medicamentul de elecţie pentru controlul convulsiilor. Un beta-agonist sau aminofilina pot fi utilizate pentru bronhospasm. Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru aritmiile cardiace din timpul şi de după administrarea unui bronhodilatator.
Alte manifestări clinice ale supradozajului trebuie gestionate în funcţie de simptome, pe baza metodelor moderne de terapie intensivă.
Fenomenul de întrerupere al beta-blocantelor (vezi pct.4.4) poate apare după supradozaj.
Metosuccinat Sandoz – Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: beta-blocante selective, codul ATC: CO7AB02.
Metoprololul este un blocant selectiv al receptorilor beta1-adrenergici, care acţionează prin blocarea receptorilor beta1 de la nivelul cordului la doze considerabil mai mici decât cele necesare pentru blocarea receptorilor beta2.
Metoprololul nu are efect semnificativ de stabilizare a membranelor şi nu prezintă efect agonist.
Metoprololul reduce sau blochează efectul stimulator al catecolaminelor (eliberate în special în asociere cu stresul fizic şi mental) asupra cordului. Metoprololul reduce tahicardia, debitul cardiac şi contractilitatea crescută a inimii produsă de obicei de creşterea bruscă a catecolaminelor şi scade tensiunea arterială.
Concentraţia plasmatică şi eficacitatea (blocare beta1-adrenergică) comprimatelor cu eliberare modificată de succinat de metoprolol sunt mult mai uniforme de-a lungul unei perioade de 24 ore comparativ cu comprimatele convenţionale de beta-blocante beta1-adrenergice selective.
Deoarece concentraţiile plasmatice sunt stabile, selectivitatea clinică beta1-adrenergică este mai bună comparativ cu cea a comprimatelor convenţionale cu beta-blocante beta1- adrenergice selective. În plus, riscul de reacţii adverse asociate cu concentraţiile plasmatice maxime (de exemplu, bradicardia şi slăbiciunea la nivelul membrelor) este minim.
Dacă este necesar, la pacienţii cu simptome de boli pulmonare obstructive metoprololul se poate administra concomitent cu un agonist beta2- adrenergic.
Într-un studiu cu durata de 4 săptămâni, la 144 pacienți pediatrici (cu vârsta cuprinsă între 6 și 16 ani) cu hipertensiune arterială esențială, s-a redus tensiunea arterială sistolică cu 5,2 mmHg pentru doza de 0,2 mg/kg (p=0,145), 7,7 mmHg pentru 1,0 mg/kg (p=0,027) și 6,3 mmHg pentru 2,0 mg/ kg (p=0,049), cu o doză maximă de 200 mg/zi, comparativ cu 1,9 mmHg pentru placebo. Pentru tensiunea arterială diastolică, această reducere a fost de 3,1 (p=0,655), 4,9 (p=0,280), 7,5 (p=0,017) și 2,1 mmHg. Nu s-au demonstrat diferenţe în funcţie de vârstă, stadiul Tanner sau rasă.
Efecte asupra insuficienţei cardiace
Studiul MERIT-HF (3991 pacienţi NYHA II-IV, fracţie de ejecţie ≤ 40%), în care metoprololul s-a asociat cu tratamentul standard al insuficienţei cardiace (adică un diuretic, un inhibitor ECA sau hidralazină dacă inhibitorul ECA nu a fost tolerat, nitrat cu acţiune prelungită sau antagonist al receptorului de angiotensină II şi, dacă este necesar, un glicozid digitalic) a demonstrat, pe lângă alte rezultate, că mortalitatea globală s-a redus cu 34% (p = 0,0062 (ajustat); p = 0,00009 (nominal). Mortalitatea indiferent de cauză a fost de 145 în grupul tratat cu metoprolol (7,2% pe pacient-an de urmărire) comparativ cu 217 (11,0%) la grupul tratat cu placebo, risc relativ 0,66 [95% IÎ 0,53-0,81].
Metosuccinat – Proprietăți farmacocinetice
Absorbţie şi distribuţieMetoprololul se absoarbe în totalitate după o doză administrată pe cale orală. Din cauza metabolizării extensive a metoprololului la primul pasaj hepatic, biodisponibilitatea unei doze unice orale este de aproximativ 50%. Biodisponibilitatea comprimatelor cu eliberare modificată este cu aproximativ 20-30% mai mică decât cea a comprimatelor convenţionale, ceea ce, cu toate acestea, nu are un efect clinic semnificativ, deoarece valorile ASC (puls) rămân aceleaşi ca şi în cazul folosirii comprimatelor convenţionale. Numai o proporţie mică de metoprolol, aproximativ 5-10%, se leagă de proteinele plasmatice.
Fiecare comprimat cu eliberare modificată de succinat de metoprolol conţine un număr mare de granule de succinat de metoprolol cu eliberare controlată. Fiecare granulă este învelită într-un film de polimer, care controlează viteza de eliberare a metoprololului.
Un comprimat cu eliberare modificată se dizolvă rapid, iar granulele cu eliberare modificată se răspândesc în tractul gastro-intestinal, eliberând metoprololul continuu de-a lungul unei perioade de 20 ore. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al metoprololului este în medie de 3,5 ore (vezi Metabolizare şi eliminare). După administrarea o dată pe zi, concentraţiile plasmatice maxime de metoprolol ajung la aproximativ de două ori valorile minime.
Metabolizare şi eliminareMetoprololul se metabolizează prin oxidare la nivelul ficatului. Cei trei metaboliţi principali cunoscuţi nu au prezentat un efect beta-blocant semnificativ din punct de vedere clinic.
Metoprololul este metabolizat predominant, dar nu exclusiv, de către sistemul enzimatic al citocromului hepatic (CYP) 2D6. Din cauza polimorfismului genei CYP 2D6, viteza metabolizării variază individual, metabolizatorii lenţi (aproximativ 7-8%) prezentând concentraţii plasmatice mai mari şi o eliminare mai
lentă comparativ cu metabolizatorii rapizi. Cu toate acestea, concentraţiile plasmatice sunt stabile şi reproductibile de la un individ la altul.
Peste 95% din doza orală se excretă în urină. Aproximativ 5% din doză se excretă netransformată, în cazuri izolate până la 30%. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al metoprololului este în medie de 3,5 ore (interval 1-9 ore). Clearance-ul total este de aproximativ 1 litru/min.
Farmacocinetica metoprololului la persoanele vârstnice nu diferă semnificativ de cea observată la populaţia mai tânără. Biodisponibilitatea sistemică şi eliminarea metoprololului sunt normale la pacienţii cu insuficienţă renală. Cu toate acestea, eliminarea metaboliţilor este mai lentă decât în mod normal. S-a observat o acumulare semnificativă de metaboliţi la pacienţii cu rată de filtrare glomerulară (RFG) sub 5 ml/min. Cu toate acestea, acumularea de metaboliţi nu potenţează efectul beta-blocant al metoprololului.
La pacienţii cu ciroză hepatică, biodisponibilitatea metoprololului poate creşte, iar clearance-ul total poate să scadă. Cu toate acestea, creşterea expunerii se consideră relevantă din punct de vedere clinic numai la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă sau cu şunt porto-cav. Clearance-ul total la pacienţii cu şunt porto- cav este de aproximativ 0,3 litri/min, iar valorile ASC sunt de aproximativ şase ori mai mari decât la subiecţii sănătoşi.
Profilul farmacocinetic al metoprololului la pacienţii pediatrici cu hipertensiune, cu vârste cuprinse între 6 – 17 ani, este similar cu farmacocinetica descrisă anterior la adulţi. Clearance-ul oral aparent pentru metoprolol (CL/F) creşte liniar cu greutatea.
Date preclinice de siguranţăDatele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind genotoxicitatea şi potenţialul carcinogen.
Alte medicamente care contin substanta activa Metoprorol:
METOSUCCINAT 47.5mg SANDOZ
BETALOC ZOK 50mg AstraZeneca
Metoprolol LPH 25mg Labormed
EGILOK 50mg