Ce este BETALOC ZOK?
BETALOK ZOK este un medicament in care substanta activa este Metoprololul. Metoprololul este un antagonist cardioselectiv competitiv beta-1 receptor adrenergic cu proprietăți antihipertensive și lipsit de activitate simpatomimetică intrinsecă. Metoprololul antagonizează receptorii beta 1-adrenergici în miocard, reducând astfel rata și forța contracției miocardice, ceea ce duce la o scădere a debitului cardiac. Aceasta substanta poate reduce, de asemenea, secreția de renină cu reducerea ulterioară a nivelurilor de angiotensină II, prevenind astfel vasoconstricția și secreția de aldosteron. Metoprololul este un agent beta-1 selectiv de blocare adrenergică, care este utilizat în mod obișnuit pentru a trata hipertensiune arterială, angină pectorală si aritmii cardiace
Informații BETALOC ZOK
A+C1 – În funcție de ambalaj. Pentru detalii, verificați informațiile de pe ambalaj.
P6L – Medicamente eliberate cu prescriptie medicala care se retine de catre farmacie, dar se poate reinnoi (prescriptia medicala poate fi folosita timp de sase luni din momentul eliberarii)
GX
G1: INSUFICIENTA CARDIACA CRONICA(CLASA III SAU IV NYHA)
COMPR. ELIB. PREL.
ASTRAZENECA AB – SUEDIA
Indicații
Hipertensiune arterială. Angină pectorală.
Insuficienţă cardiacă cronică simptomatic stabilă, cu disfuncţie sistolică de ventricul stâng. Prevenirea decesului de etiologie cardiacă şi a reinfarctizării după faza acută a infarctului miocardic.
Aritmii cardiace, în special tahicardia supraventriculară, reducerea frecvenţei ventriculare în fibrilaţia atrială şi extrasistolele ventriculare.
Tulburări funcţionale cardiace cu palpitaţii. Profilaxia migrenei.
Copii și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 6 și 18 aniTratamentul hipertensiunii arteriale
Dozaj
Betaloc ZOK – comprimate cu eliberare prelungită se administrează o dată pe zi, preferabil dimineaţa. Comprimatele cu eliberare prelungită pot fi divizate. Comprimatele nu trebuie mestecate sau zdrobite. Comprimatele trebuie luate cu cel puţin jumătate de pahar de lichid. Ingestia concomitentă de alimente nu influenţează biodisponibilitatea medicamentului.
Dozele trebuie adaptate individual pentru a evita bradicardia. Recomandările privind administrarea produsului sunt următoarele:
Hipertensiune arterială
50-100 mg o dată pe zi. La pacienţii care nu răspund la 100 mg, doza poate fi asociată cu alte antihipertensive, de preferat diuretice şi blocante ale canalelor de calciu de tip dihidropiridinic.
Angină pectorală
100-200 mg o dată pe zi. La nevoie, doza poate fi mărită sau se asociază nitraţi.
Ca terapie suplimentară celei cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, diuretice şi posibil digitalice, în insuficienţa cardiacă stabilă.
Pacienţii trebuie să prezinte insuficienţă cardiacă cronică stabilă, fără decompensare acută în ultimele 6 săptămâni şi un tratament de bază fără modificări majore în ultimele 2 săptămâni.
Tratamentul insuficienţei cardiace cu beta-blocante poate determina uneori o exacerbare temporară a simptomelor. În anumite cazuri este posibilă continuarea terapiei sau reducerea dozei, iar în alte cazuri poate fi necesară întreruperea tratamentului. Iniţierea tratamentului cu Betaloc ZOK la pacienţii cu insuficienţă cardiacă severă (NYHA IV) trebuie făcută doar de medici specializaţi în tratamentul insuficienţei cardiace (vezi pct. 4.4).
Dozele la pacienţii cu insuficienţă cardiacă stabilă, clasă funcţională II
Doza iniţială recomandată pentru primele două săptămâni este de 25 mg o dată pe zi. După două săptămâni, doza poate fi crescută la 50 mg o dată pe zi, iar după aceea poate fi dublată la fiecare două săptămâni. Doza uzuală pentru tratamentul pe termen lung este de 200 mg o dată pe zi.
Doze la pacienţii cu insuficienţă cardiacă stabilă, clasele funcţionale III-IV
Doza iniţială recomandată este 12,5 mg (jumătate din comprimatul de 25 mg) administrată o dată pe zi. Doza trebuie să fie individualizată, iar pacientul monitorizat cu atenţie în timpul creşterii dozei, deoarece simptomele insuficienţei cardiace se pot agrava la unii pacienţi. După 1-2 săptămâni, doza poate fi crescută la 25 mg o dată pe zi. Apoi, după încă două săptămâni, doza poate fi crescută la 50 mg o dată pe zi. La pacienţii care tolerează o doză mai mare, aceasta poate fi dublată la fiecare două săptămâni, până la o doză maximă de 200 mg pe zi.
În caz de hipotensiune şi/sau bradicardie, poate fi necesară reducerea medicaţiei concomitente sau a dozei de Betaloc ZOK. Hipotensiunea iniţială nu înseamnă neapărat că doza de Betaloc ZOK nu poate fi tolerată în tratament cronic, dar doza nu trebuie crescută până la stabilizarea situaţiei, putând fi necesar, printre altele, controlul atent al funcţiei renale.
Aritmii cardiace
100-200 mg o dată pe zi. La nevoie, doza poate fi crescută.
Tratament profilactic după infarct miocardic
Se administrează 200 mg o dată pe zi ca doză de întreţinere.
Tulburări cardiace funcţionale cu aritmii
100 mg o dată pe zi. La nevoie, doza poate fi crescută.
Profilaxia migrenei
100-200 mg o dată pe zi.
Insuficienţă renală
Eliminarea substanţei nu este afectată semnificativ de disfuncţiile renale şi de aceea ajustarea dozei nu este necesară în cazul insuficienţei renale.
Insuficienţă hepatică
De obicei, Betaloc ZOK se administrează în aceeaşi doză atât pacienţilor care au ciroză hepatică, cât şi celor cu funcţie hepatică normală. Numai atunci când există semne de insuficienţă hepatică severă (de exemplu pacienţii cu operaţie de şunt), trebuie avută în vedere reducerea dozei.
Vârstnici
Ajustarea dozei nu este necesară.
Copii şi adolescenţi
La copii hipertensivi cu vârstă ≥ 6 ani, doza iniţială recomandată este de 0.5 mg/kg Betaloc ZOK (0,48 mg/kg metoprolol succinat) o dată pe zi. Doza finală administrată în miligrame trebuie să fie cea mai apropiată aproximare a din doza calculă în mg/kg. Pacienții nu răspund la 0,5 mg/kg, doza poate fi crescută la 1.0 mg/kg (0,95 mg/kg metoprolol succinat), nedepășind 50 mg (47,7 mg metoprolol succinat). La pacienții care nu răspund la 1,0 mg/kg doza poate fi crescută la o doză maximă zilnică de 2,0 mg/kg (1,9 mg/kg metoprolol succinat). Dozele de mai sus 200 mg (190 mg metoprolol succinat) odată pe zi nu au fost studiate la copii și adolescenți. Eficacitatea și siguranța utilizării la copii< 6 ani nu a fost studiată. Prin urmare Betaloc ZOK nu este recomandat la acest grup de pacienți.
Contraindicații
Hipersensibilitate la metropolol tartrat sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1. Şoc cardiogen.
Sindrom de sinus bolnav. Bloc AV de grad doi şi trei.
Pacienţi cu insuficienţă cardiacă instabilă, decompensată (edem pulmonar, hipoperfuzie sau hipotensiune arterială) şi pacienţi cu tratament inotrop continuu sau intermitent care acţionează prin agonism de receptori beta. Bradicardie sau hipotensiune arterială simptomatice.
Metoprololul nu trebuie administrat pacienţilor suspectaţi de infarct miocardic acut dacă frecvenţa cardiacă este <45 bătăi/min., intervalul P-Q este >0,24 sec sau dacă tensiunea arterială este <100 mm Hg.
Pacienţii cu insuficienţă cardiacă care au în mod repetat în clinostatism tensiunea arterială sub 100 mmHg, trebuie reevaluaţi înainte de iniţierea tratamentului.
Afectări vasculare periferice grave cu gangrenă.
Atenționări
La pacienţii trataţi cu beta-blocante nu trebuie administrat verapamil pe cale intravenoasă.
Metoprololul poate agrava simptomele provocate de tulburările circulatorii arteriale periferice. Se impune prudenţă în administrare la pacienţii având claudicaţie intermitentă, insuficienţă renală severă, afecţiuni acute grave cu acidoză metabolică, tratament concomitent cu digitalice.
La pacienţii cu angină Prinzmetal, frecvenţa şi durata crizelor anginoase pot creşte datorită vasoconstricţiei coronariene mediate de receptorii alfa. De aceea, beta-blocantele neselective nu trebuie folosite la aceşti pacienţi. Blocantele selective ale receptorilor beta1 trebuie folosite cu precauţii.
În caz de astm bronşic sau alte afecţiuni pulmonare cronice obstructive, trebuie administrată concomitent şi terapie bronhodilatatoare adecvată. Poate fi necesară creşterea dozei de stimulante beta2.
În cursul tratamentului cu metoprolol riscul influenţării metabolismului carbohidraţilor sau de a masca hipoglicemia este mai redus decât în cazul beta-blocantelor neselective.
Foarte rar, preexistenţa unor tulburări de conducere AV de grad moderat se poate agrava (cu posibilitatea provocării unui bloc AV).
Tratamentul cu beta-blocante poate reduce efectul tratamentului unei reacţii anafilactice. Tratamentul cu adrenalină în doză normală nu are întotdeauna efectul scontat. Dacă se administrează Betaloc ZOK unui pacient cu feocromocitom, trebuie luat în considerare tratamentul cu un alfa-blocant.
Datele din studii clinice controlate privind eficienţa/siguranţa administrării în insuficienţa cardiacă simptomatică, stabilă şi severă (clasa IV NYHA) sunt limitate. De aceea, tratamentul insuficienţei cardiace la aceşti pacienţi trebuie iniţiat doar de medici cu specializare şi experienţă în acest domeniu (vezi pct. 4.2).
Pacienţii cu insuficienţă cardiacă simptomatică asociată cu infarct miocardic acut şi angină pectorală instabilă au fost excluşi din studiul pe care se bazează indicaţia produsului din insuficienţa cardiacă. De aceea, eficacitatea/siguranţa tratamentului pentru infarctul miocardic acut asociat cu aceste afecţiuni nu au fost documentate. Este contraindicată utilizarea în insuficienţa cardiacă instabilă, decompensată (vezi pct. 4.3).
Întreruperea bruscă a administrării beta-blocantelor este riscantă, mai ales la pacienţii cu risc înalt, putând agrava insuficienţa cardiacă cronică şi crescând riscul de infarct miocardic şi moarte subită. De aceea, orice întrerupere a administrării Betaloc ZOK trebuie făcută pe cât posibil treptat, pe parcursul a minimum două săptămâni, reducând doza la jumătate pentru fiecare treaptă, până la doza finală, când un comprimat de 25 mg se reduce la jumătate. Doza finală trebuie administrată timp de cel puţin patru zile înainte de oprire. Dacă apar simptome supărătoare, se recomandă o întrerupere mai lentă.
Înainte de intervenţiile chirurgicale anestezistul trebuie informat cu privire la tratamentul cu Betaloc ZOK administrat pacientului. Nu se recomandă întreruperea tratamentului cu beta-blocant la pacienţii supuşi unei intervenţii chirurgicale. Iniţierea unui tratament cu doze mari de metoprolol la pacienţii care sunt supuşi unei intervenţii chirurgicale non-cardiace trebuie evitată, întrucât a fost asociată cu bradicardie, hipotensiune şi accident vascular cerebral, inclusiv cu evoluție letală la pacienţii cu factori de risc cardiovascular.
Interacțiuni
Metoprololul este un CYP2D6 substrat. Medicamentele care inhibă CYP2D6 pot avea un efect asupra concentraţiei plasmatice a metoprololului. Exemple de medicamente care inhibă CYP2D6 sunt: quinidina, terbinafina, paroxetina, fluoxetina, sertralina, celecoxib, propafenona şi difendidramina.
Când se iniţiază, tratamentul cu aceste medicamente ar trebui redusă doza de Betaloc ZOK.
Trebuie evitată asocierea cu Betaloc ZOK a următoarelor medicamente:
Derivate de acid barbituric: Barbituricele (date obținute pentru pentobarbital) induc metabolizarea metoprololului prin inducţie enzimatică.
Propafenonă: Atunci când s-a administrat propafenonă la patru pacienţi sub tratament cu metoprolol, s-a constatat creşterea de 2-5 ori a concentraţiei plasmatice de metoprolol, iar doi pacienţi au avut reacţii adverse tipice metoprololului. Interacţiunea a fost confirmată la opt voluntari sănătoşi. Această interacţiune se explică probabil prin faptul că propafenona, într-un mod asemănător chinidinei, inhibă metabolizarea
metoprololului de către citocromul P450 2D6. Asocierea este probabil dificil de realizat, ţinând cont că propafenona are şi proprietăţi beta-blocante.
Verapamil: În asociere cu medicamente beta-blocante (descrise pentru atenolol, propranolol şi pindolol), verapamilul poate determina bradicardie şi scăderea tensiunii arteriale. Verapamilul şi beta-blocantele au efecte inhibitorii aditive asupra conducerii AV şi a funcţiei nodului sinusal.
Următoarele asocieri cu Betaloc ZOK pot necesita modificarea dozelor de medicament:
Amiodaronă: O raportare de caz sugerează că pacienţii trataţi cu amiodaronă concomitent cu metoprolol pot dezvolta bradicardie sinusală pronunţată. Amiodarona are un timp de înjumătăţire extrem de lung (în jur de 50 zile), ceea ce înseamnă că interacţiunile se pot produce mult timp după întreruperea administrării medicamentului.
Antiaritmice, clasa I: Antiaritmicele din clasa I şi beta-blocantele au efecte aditive inotrop negative, care pot duce la reacții adverse hemodinamice grave la pacienţii cu disfuncţie ventriculară stângă. Asocierea trebuie evitată şi în sindromul de sinus bolnav şi în conducerea AV patologică. Interacţiunea este cel mai bine documentată pentru disopiramidă.
Medicamente antiinflamatorii nesteroidiene/antireumatice: S-a demonstrat că AINS contracarează efectul antihipertensiv al medicamentelor beta-blocante. Iniţial s-a studiat indometacinul. Această interacţiune probabil nu are loc în cazul sulindacului. S-a făcut un studiu privind interacţiunea negativă cu diclofenac.
Diphenhydramina: Diphenhydramina reduce (de 2,5 ori) transformarea metoprololului în alfa- hidroximetoprolol pe calea CYP 2D6 la persoanele cu hidroxilare rapidă. Efectul metoprololului este crescut.
Diltiazem: Diltiazemul şi beta-blocantele au efecte inhibitorii aditive asupra conducerii AV şi funcţiei nodului sinusal. În timpul tratamentului asociat cu diltiazem s-a observat (raportări de cazuri) apariţia unei bradicardii pronunţate.
Epinefrină: Există aproximativ 10 raportări privind pacienţi trataţi cu beta-blocante neselective (incluzând pindolol şi propranolol) care au dezvoltat hipertensiune pronunţată şi bradicardie după administrarea de epinefrină (adrenalină). Aceste observaţii clinice au fost confirmate de studii pe voluntari sănătoşi. S-a sugerat de asemenea, că adrenalina din anestezicele locale poate determina aceste reacţii când se administrează intravascular. Se presupune că riscul este mai mic în cazul beta-blocantelor cardioselective.
Fenilpropanolamină: Fenilpropanolamina (norefedrina) administrată în doze unice de 50 mg la voluntari sănătoşi, poate creşte tensiunea arterială diastolică până la valori patologice. Propranololul contracarează în general, creşterea tensiunii arteriale induse de fenilpropanolamină. Totuşi, beta-blocantele pot determina reacţii de hipertensiune paradoxală la pacienţii care iau doze mari de fenilpropanolamină. Au fost descrise în două cazuri crize hipertensive în timpul tratamentului numai cu fenilpropanolamină.
Chinidină: Chinidina inhibă metabolizarea metoprololului la aşa-numiţii hidroxilatori rapizi (peste 90% în Suedia), având ca rezultat concentraţii plasmatice mult crescute şi beta-blocare marcată. O interacţiune corespunzătoare se poate petrece şi cu alte beta-blocante metabolizate de aceeaşi enzimă (citocromul P450 2D6).
Clonidină: Hipertensiunea de rebound la întreruperea bruscă a clonidinei poate fi potenţată de beta-blocante. În cazul în care tratamentul concomitent cu clonidină trebuie întrerupt, medicaţia beta-blocantă trebuie oprită cu câteva zile înainte de clonidină.
Rifampicină: Rifampicina poate induce metabolizarea metoprololului, ceea ce duce la reducerea concentraţiilor plasmatice de metoprolol.
Este necesară instituirea unei supravegheri atente în cazul administrării concomitente cu alte beta-blocante (de exemplu picături oftalmice), sau inhibitori de aminooxidază (IMAO). La pacienţii trataţi cu beta- blocante, anestezicele inhalatorii produc creşterea efectului cardiodepresiv.
Este posibil să fie necesară modificarea dozelor de antidiabetice orale la pacienţii care primesc tratament cu beta-blocante. Concentraţia plasmatică de metoprolol poate creşte atunci când se administrează simultan cimetidina sau hidralazina.
Betaloc ZOK in Sarcina
Sarcina
Betaloc ZOK nu trebuie să fie administrat în cursul sarcinii şi al alăptării decât dacă se consideră că este absolut necesar. În general, beta-blocantele reduc perfuzia placentară, care a fost asociată cu întârziere a creșterii, deces intrauterin, avort și naștere prematură. Prin urmare, se recomandă monitorizarea materno- fetală corespunzătoare la femeile gravide tratate cu metoprolol.
Beta-blocantele pot determina bradicardie la fetus, nou-născut şi sugarul alăptat. Trebuie ţinut cont de acest lucru în situaţiile în care aceste medicamente se prescriu în ultimul trimestru de sarcină şi în cursul naşterii. Tratamentul cu Betaloc ZOK trebuie redus treptat cu 48-72 ore înaintea naşterii.
Dacă acest lucru nu este posibil, nou-născutul ar trebui monitorizat 48-72 de ore postpartum pentru semne si simptome specifice beta-blocantelor (complicaţii cardiace şi pulmonare).
Betaloc ZOK si Alăptarea
Metoprololul este concentrat în laptele matern într-o cantitate care corespunde la aproximativ de trei ori cantitatea din plasma mamei. Metoprololul trece în laptele matern, dar la doze terapeutice riscul de a exercita efecte asupra copilului pare puţin probabil. Totuși, copilul ar trebui monitorizat privind semnele specifice beta-blocantelor.
Condus auto
Având în vedere că în timpul tratamentului cu Betaloc ZOK pot să apară ameţeli şi stare de oboseală, aceste manifestări trebuie avute în vedere când este necesară o atenţie sporită, de exemplu în timpul conducerii vehiculelor sau folosirii utilajelor.
Reacții adverse
Reacţiile adverse apar la aproximativ 10% din pacienţi şi de obicei sunt în funcţie de doză. Reacţiile adverse enumerate mai jos sunt clasificate în funcţie de frecvenţă şi de Clasificarea pe aparate sisteme şi organe.
Categoriile de frecvenţă sunt definite în funcţie de următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100, <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000, <1/100); rare (≥1/10000, <1/1000); foarte rare (<1/10000), necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile)
Tulburări hematologice şi limfaticeRare Trombocitopenie
Tulburări psihice Mai puţin frecvente:Depresie, coşmaruri, tulburări de somn
Rare Tulburări de memorie, confuzie, halucinaţii, nervozitate, anxietate
Frecvenţă necunoscută
Afectarea capacității de concentrare
Tulburări ale sistemului nervosFoarte frecvente Oboseală Frecvente Ameţeală, cefalee Mai puţin frecvente Parestezii
Rare Modificări ale gustului
Frecvenţă necunoscută
Crampe musculare
Tulburări oculareRare Tulburări de vedere, uscăciune şi/sau iritaţii la nivelul ochilor
Frecvenţă necunoscută
Simptome asemănătoare conjunctivitei
Tulburări acustice şi vestibulareRare Tinitus
Tulburări cardiaceFrecvente Scăderea temperaturii periferice a extremităţilor,
bradicardie, palpitaţii
Mai puţin frecvente Agravarea tranzitorie a insuficienţei cardiace, şoc
cardiogen la pacienţii cu infarct miocardic acut
Rare Prelungirea perioadei de conducere AV, aritmii cardiace
Frecvenţă necunoscută
Gangrenă la pacienţii cu tulburări vasculare periferice grave
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinaleFrecvente Dispnee de efort
Mai puţin frecvente Bronhospasm la pacienţii cu astm bronşic sau bronșită astmatiformă.
Frecvenţă necunoscută
Rinită
Tulburări gastro-intestinaleFrecvente Dureri abdominale, greaţă, vărsături, diaree, constipaţie
Frecvenţă necunoscută
Xerostomie
Tulburări hepatobiliareRare Creşterea valorilor transaminazelor plasmatice
Frecvenţă necunoscută
Hepatită
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanatMai puţin frecvente Reacţii cutanate de hipersensibilitate
Rare Agravarea psoriazisului, reacţii de fotosensibilitate, hiperhidroză, căderea părului
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctivFrecvenţă necunoscută
Artralgie
Tulburări ale aparatului genital şi sânuluiRare Afectarea reversibilă a libidoului
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrareMai puţin frecvente Durere toracică, edeme, creştere în greutate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate pentru Betaloc ZOK
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
Supradozajul de Betaloc ZOK
Toxicitate: 7,5 g la un adult au determinat intoxicaţie letală. 100 mg la un copil de 5 ani nu au determinat nici un simptom după lavaj gastric. 450 mg la un copil de 12 ani şi 1,4 g la un adult au determinat intoxicaţie moderată. 2,5 g la un adult au determinat intoxicaţie severă şi 7,5 g la un alt adult – intoxicaţie foarte gravă.
Simptome: Simptomele supradozajului cu beta-blocante pot include hipotensiune arterială, insuficiență cardiacă, bradicardie și bradiaritmie, tulburări de conducere AV și bronhospasm.
Simptomele cardiovasculare sunt cele mai importante, dar în anumite cazuri, mai ales la copii şi adulţi tineri, pot predomina simptomele SNC şi depresia respiratorie. Pot să apară: bradicardie, bloc AV gradul I-III, asistolie, scăderea tensiunii arteriale, insuficienţă circulatorie periferică, insuficienţă cardiacă, şoc cardiogen, depresie respiratorie, apnee. Altele simptome sunt: oboseală, stare de confuzie, pierderea conştienţei, tremor fin, crampe, transpiraţie, parestezii, bronhospasm, greaţă, vărsături, posibil spasm esofagian, hipoglicemie (mai ales la copii) sau hiperglicemie, hiperkaliemie; efecte asupra funcţiei renale; sindrom miastenic tranzitor.
Ingestia concomitentă de alcool, antihipertensive, chinidină sau barbiturice poate agrava starea pacientului. Primele semne de supradozaj pot să apară în 20 minute până la 2 ore de la ingestia medicamentului.
Tratament: Dacă este justificat, lavaj gastric, cărbune poate fi administrat. Atenţie: Atropina (0,25-0,5 mg intravenos la adulţi, 10-20 mcg/kg la copii) trebuie administrată înaintea lavajului gastric (datorită riscului de stimulare vagală). Indicaţia de intubaţie şi respiraţie asistată se impune în cele mai multe cazuri. Este necesară substituţie volemică adecvată. Perfuzie cu glucoză. Monitorizare ECG. Atropină 1-2 mg intravenos, care se poate repeta (în principal împotriva simptomelor vagale).
În deprimarea miocardică: perfuzie cu dobutamină sau dopamină şi glubionat de calciu 9 mg/ml, 10-20 ml. Se mai pot administra glucagon 50-150 mcg/kg administrat intravenos în cursul unui minut, urmat de perfuzie, precum şi amrinonă. În anumite cazuri, adăugarea de epinefrină (adrenalină) a fost eficientă. Perfuzie cu sodiu (clorură sau bicarbonat) în caz de complexe QRS lărgite şi aritmii. Poate fi utilizat un pacemaker. În caz de stop cardio-circulator, pot fi necesare manevre de resuscitare timp de mai multe ore. În bronhospasm se poate folosi terbutalina (injectabil sau inhalator). Tratament simptomatic.
Îngrijirea trebuie realizată într-un departament care poate furniza măsuri adecvate de suport, monitorizare și control.
Dacă este necesar, se fa efectua lavaj gastric și/sau se poate administra cărbune activat.
Pentru tratamentul bradicardiei și tulburărilor de conducere se pot folosi atropina, medicamentele adrenostimulante sau pacemarker.
Hipotensiunea arterială, insuficiența cardiacă acută și șocul vor fi tratate cu terapie de substituție volemică adecvată, glucagon administrat intravenos (urmat, dacă este nevoie, de o perfuzie cu glucagon), administrarea intravenoasă de medicamente adrenostimulante cum ar fi dobutamina și cu agoniști alfa-1
adrenergici, dacă pacientul prezintă vasodilatație. Poate fi luată în considerare administrarea intravenoasă de Ca ionic.
Proprietăți farmacodinamice
Grupă farmacoterapeutică: Betablocante selective, codul ATC: C07AB02
Metoprolol este un blocant selectiv de receptori beta1. Metoprololul blochează receptorii beta1 de la nivelul cordului la doze inferioare celor necesare pentru a afecta receptorii beta2 din vasele periferice şi din bronhii. Selectivitatea produsului Betaloc ZOK este dependentă de doză, dar întrucât concentraţia plasmatică maximă pentru această formă farmaceutică este semnificativ mai mică în comparaţie cu aceeaşi doză sub formă de comprimate obişnuite, se obţine un grad mai mare de beta1 selectivitate cu forma farmaceutică ZOK. Metoprolol nu are nici un efect beta-stimulant şi are un efect redus de stimulare membranară.
Beta-blocantele au efect inotrop şi cronotrop negativ.
Tratamentul cu metoprolol reduce efectul catecolaminelor asociat cu stresul fizic şi psihic, micşorând frecvenţa cardiacă, debitul cardiac şi tensiunea arterială. În situaţii de stres, atunci când se secretă cantităţi crescute de adrenalină din glandele suprarenale, metoprololul nu împiedică vasodilataţia fiziologică normală. În doze terapeutice, metoprololul are asupra musculaturii bronşice efect contractil mai mic decât beta- blocantele neselective. Această proprietate permite tratarea pacienţilor cu astm bronşic sau alte boli pulmonare obstructive avansate, cu metoprolol în asociere cu stimulante de receptori beta2. Metoprololul influenţează eliberarea de insulină şi metabolismul carbohidraţilor într-o măsură mai mică decât beta- blocantele neselective şi prin urmare poate fi administrat şi pacienţilor cu diabet zaharat. Reacţia cardiovasculară din hipoglicemie, ca de exemplu tahicardia, este mai puţin influenţată de metoprolol, iar revenirea la normal a glicemiei se produce mai rapid decât în cazul beta-blocantelor neselective.
În hipertensiune arterială, Betaloc ZOK scade semnificativ tensiunea arterială pentru mai mult de 24 ore, atât în clino- şi ortostatism, cât şi în timpul efortului. În tratamentul cu metoprolol se observă iniţial o creştere a rezistenţei vasculare periferice Totuşi, în tratamentul pe termen lung, obţinerea reducerii ≤tensiunii arteriale se poate datora rezistenţei vasculare periferice scăzute şi debitului cardiac nemodificat.
La 144 de pacienți pediatrici (cu vârstă cuprinsă între 6 şi 16 ani) cu hipertensiune arterială primară esențială, Betaloc ZOK a fost urmărit într-un studiu cu durata de 4 săptămâni pentru a reduce tensiunea sistolică cu 5.2 mmHg cu 0.2 mg/kg (p=0.145), 7,7 mmHg pentru 1,0 mg/kg (p=0,027) și 6,3 mmHg pentru doze de 2,2 mg/kg (p=0,049) cu o maximă de 200 mg/zi în comparație cu 1,9 mgHg pentru placebo. Pentru tensiunea diastolică, această reducere a fost 3,1 (p=0,655), 4,9 (p=0,280), 7,5 (p=0,017) și respectiv 2,1 mmHg. Nu s- au demonstrat diferenţe în funcţie de vârstă, stadiul Tanner sau rasă.
La bărbaţii cu hipertensiune moderată/severă, metoprolol reduce riscul morţii de cauză cardiovasculară. Nu apare niciun dezechilibru electrolitic.
Efectul în insuficienţa cardiacă cronică: În MERIT-HF, un studiu de supravieţuire cu 3991 pacienţi având insuficienţă cardiacă (NYHA II-IV) şi fracţie de ejecţie scăzută (≤0,40), s-a demonstrat că Betaloc ZOK creşte supravieţuirea şi reduce numărul de spitalizări. În tratamentul pe termen lung, pacienţii au manifestat o ameliorare generală a simptomelor (clasa New York Heart Association şi scorul de evaluare generală a tratamentului – Overall Treatment Evaluation score).
În plus, s-a demonstrat că tratamentul cu Betaloc ZOK creşte fracţia de ejecţie şi reduce volumele telesistolic şi telediastolic ale ventriculului stâng.
În tahiaritmii, efectul activităţii simpatolitice crescute este blocat, ceea ce duce la o frecvenţă cardiacă scăzută, în primul rând prin reducerea automatismului în celulele pacemaker, dar şi prin creşterea timpului de conducere supraventriculară. Metoprolol reduce riscul riscul reinfarctizării şi al stopului cardiac, în special al morţii subite după infarctul de miocard.
Proprietăți farmacocinetice
Comprimatul cu eliberare prelungită Betaloc ZOK este constituit din microgranule încapsulate conţinând metoprolol succinat, fiecare granulă fiind o unitate depozit separată. Fiecare granulă este învelită într-o membrană polimerică, responsabilă de controlul ritmului de eliberare a medicamentului. Comprimatul se dezintegrează rapid în contact cu lichidele, granulele fiind astfel dispersate pe o suprafaţă mare în tractul gastrointestinal. Eliberarea este independentă de pH-ul mediului înconjurător şi continuă în ritm aproape constant timp de aproximativ 20 ore. Această formă farmaceutică conferă o concentraţie plasmatică constantă şi o durată a efectului de peste 24 ore.
Absorbţia este completă după administrare orală şi substanţa este absorbită de-a lungul întregului tract gastrointestinal, inclusiv în colon. Biodisponibilitatea Betaloc ZOK este de 30-40%. Metoprololul este metabolizat în principal în ficat de CYP2D6. Au fost identificaţi trei metaboliţi principali, deşi niciunul nu are un efect beta-blocant important clinic. Metoprololul este excretat până la aproximativ 5% sub formă nemetabolizată prin rinichi, iar restul sub formă de metaboliţi.
Profilul farmacocinetic al metoprololului la pacienţii pediatrici cu hipertensiune, cu vârste cuprinse între 6 – 17 ani, este similar cu farmacocinetica descrisă anterior la adulţi. Clearance-ul oral aparent pentru metoprolol (CL/F) creşte liniar cu greutatea.
Date preclinice de siguranţăMetoprolol a fost testat clinic pe scară foarte largă. Informaţii relevante pentru medicii care prescriu se pot găsi în alte secţiuni ale Rezumatului Caracteristicilor Produsului.
Alte medicamente care contin substanta activa Metoprorol:
METOSUCCINAT 47.5mg SANDOZ
BETALOC ZOK 50mg AstraZeneca
Metoprolol LPH 25mg Labormed
EGILOK 50mg