Sinuzita este rezultatul direct al inflamarii unor cavitati din oasele craniului, numite sinusuri si este intalnita cel mai des in sezonul rece (fara a fi conditionata doar de vreme). Fiecare persoana are in total patru perechi de sinusuri:
- 2 sinusuri frontale – localizate deasupra ochilor
- 2 sinusuri sfenoidale – localizate intre ochi si nas, chiar sub arcada osului frontal
- 2 sinusuri etmoidale – localizate intre ochi si nas, sub globul ocular
- 2 sinusuri maxilare – localizate in osul maxilar, in vecinatatea nasului
Prof.dr. Codruţ Sarafoleanu, medic primar ORL, şeful Secţiei ORL a Spitalului „Sfânta Maria“ din Bucureşti, explică diagnosticul şi tratamentul corect al sinuzitei.
Simplu spus, sinuzita este o inflamaţie a sinusurilor, care sunt cavităţi în oasele craniului umplute cu aer şi căptuşite cu mucoase. Inflamaţia sau infecţia mucoasei din interiorul sinusurilor creează presiune în interiorul acestora şi aşa apare durerea.
Afecţiunea se întâlneşte mai ales în timpul sezonului rece, dar nu numai. Prof.dr. Codruţ Sarafoleanu, medic primar ORL, şeful Secţiei ORL a Spitalului „Sfânta Maria“ din Bucureşti, explică în ce constă diagnosticarea corectă şi tratamentul sinuzitei.
„În primul rând, că sinuzita se diagnostichează foarte uşor clinic şi endoscopic. Şi nu cred că mai există serviciu ORL de la spital judeţean în sus care nu aibă endoscopie. În al doilea rând, nu trebuie să facem exces de imagistică medicală, deşi suntem o ţară cu o accesibilitate extrem de mare la astfel de servicii. Nu mă refer la cele recomandate de medicul de familie. Eu am foarte mulţi pacienţi care vin la consultaţii şi spun: m-am gândit la o tomografie sau un RMN şi mi l-am făcut de capul meu. Poate nu era nevoie să-i recomand. Pe de o parte, e foarte bine că aceesibilitatea e mare. Mulţi străini ne invidiază că un pacient român în trei zile – dacă plăteşte – poate să aibă un CT sau un RMN“, consideră cunoscutul medic.
Tratament cu antibiotic după antibiogramă
„Odată diagnosticată o sinuzită trebuie să facem toate eforturile să o tratăm medicamentos. Toate normele internaţionale în sfera ORL spun că trebuie să încercăm un tratament corect, maximal, medical. Asta înseamnă că, dacă avem dovada clară a unei infecţii, ne tratăm corect cu antibiotic, şi aici deschidem altă cutie a Pandorei. Şi cu Societatea Română de Rinologie pe care am fondat-o împreună cu alţi patru colegi am făcut inclusiv o campanie de presă în care am rugat să consumăm antibioticele mai responsabil în inflamaţiile, infecţiile banale din sfera ORL. Deci, revin, facem tratament antibiotic după antibiogramă şi o durată de timp corespunzătoare pentru că asta este o mare problemă – pacientul român se simte bine după 3-4 zile , îşi aminteşte că are un eveniment în weekend, se gândeşte că ar fi vreo legătură între consumul de alcool şi antibiotice şi renunţă la antibiotic.“
Însă, e o mare diferenţă între ce înseamnă eficacitatea clinică şi cea bacteriologică, adaugă prof. dr. Codruţ Sarafoleanu şeful Secţiei ORL a Spitalului „Sfânta Maria“. „Cea clinică înseamnă că pacientul începe să nu mai aibă simptome şi se simte bine, iar eficacitatea bacteriologică apare după alte 4-5 zile, când mor toate bacteriile din sinusuri.“
Dacă ne gândim că sinusurile sunt cavităţi închise, trebuie să adaptăm şi durata tratamentului cu antibiotic. „Zece zile, 14 zile este durata medie a unui tratament cu antibiotic pentru o rinosinuzită. Avem antiinflamatorii, avem descongestionante nazale, în anumite situaţii nu au ieşit din uz celebrii aerosoli, şi, în funcţie de diverse alte cauze care au produs rinosinuzita, putem să folosim un antialergic, putem să ne tratăm refluzul gastroesofagian care poate produce orice inflamaţie în sfera ORL. Şi în funcţie şi de alte situaţii, tratamentul poate fi adecvat“, explică apreciatul prof. dr. Codruţ Sarafoleanu
„Discutăm varianta chirurgicală“
Ce facem însă în situaţia în care niciun astfel de tratament nu dă rezultate?
„În momentul în care un astfel de tratament nu dă niciun fel de rezultat, discutăm de varianta chirurgicală. Cel mai frecvent vorbim despre chirurgia endoscopică şi care dă rezultate foarte bune.“ Chirurgia endoscopică îi ajută pe medici să navigheze prin anatomia nasului şi a sinusurilor. „Ideea de bază este o chirurgie funcţională – deci, nu face alte găuri decât orificiile naturale – sinusurile îşi drenează secreţiile şi se aerisesc prin nişte orificii naturale, care anatomic sunt foarte mici. Motiv pentru care orice inflamaţie poate să blocheze acel orificiu. În momentul acela, în sinus, apare o lipsă de oxigen care prieşte foarte mult microbilor.“
Ceea ce este de reţinut, adaugă universitarul este că noi toţi avem în mod natural în nas şi în sinusuri nişte microbi. „Se numeşte o floră saprofită. Este o cavitate natural infectată. În momentul în care nu mai avem oxigen, microbii devin foarte oportunişti, se dezvoltă şi produc infecţia respectivă. Scopul acestei chirurgii este de a dezobstrua, de a lărgi acel orificiu natural pentru a facilita curăţarea sinusului, pătrunderea oxigenului şi reluarea fiziologie mucoasei. Deci, este o intervenţie care nu face decât să ajute ceea ce a lăsat natura. Nu distruge.
Sunt situaţii, în momentul acesta punctuale, în care avem nevoie de celebrele operaţii de chirurgie radicală în sinuzită în care trebuie să scoatem tot de acolo, să mai şi frezăm oasele, dacă au fost îmbolnăvite şi ele. Celebra şi de speriat puncţie sinusală nu prea se mai foloseşte decât în mod excepţional. Este complet desuetă. Endoscopia se face sub anestezie generală. Acesta este tratamentul corect într-o rinosinuzită.“
Ceea ce e este iarăşi foarte important este dacă pacientul are nevoie şi de un tratament postoperator care trebuie făcut, pentru a consolida vindecarea şi a preveni recidiva.