Scabia este o boală de piele ce se caracterizează printr – o senzaţie de mâncărime şi care este cauzată de căpuşe de mici dimensiuni. Scabia se răspândeşte prin contactul apropiat cu membrii familiei, în rândul copiilor de la şcoală sau în cadrul centrelor de plasament.
Senzaţia de mâncărime este cauzată de căpuşă (Sarcoptes scabiei). Căpuşelor care provoacă scabia le place căldura şi sunt atrase de mirosurile emanate de pielea oamenilor. Femelele se lipesc de piele, îşi creează un mic adăpost sub piele şi depun ouăle în aceste vizuini. Scabia este o boală contagioasă care necesită un contact fizic apropiat (dormitul împreună, prin haine, articole de igienă) deoarece căpuşele nu sar sau nu zboară şi se deplasează foarte încet. Trăiesc doar câteva zile dar reuşesc să depună ouă şi să se răspândească în tot acest timp. Căpuşelor le plac încreţiturile pielii, întrucât acolo le vine mai uşor să se fixeze. Ouăle se transformă în larve, care ajung la maturitate în 2 săptămâni şi devin căpuşe adulte. Căpuşele de la animal nu provoacă scabia la om.
Probabilitatea de a contracta scabie creşte în virtutea următorilor factori: activitatea sexuală (contactul îndeaproape la nivelul pielii sporeşte probabilitatea infectării cu scabie), traiul într – o comunitate strânsă, o familie numeroasă. Persoanele care au un sistem de apărare al organismului slăbit, cum ar fi, de exemplu, pacienţii care suferă de SIDA, prezintă şi ei probabilitatea de a contracta boala.
Scabie. Simptome
Principalele simptome ale scabiei sunt senzaţia de mâncărime şi scărpinatul care devin din ce în ce mai intense până la momentul distrugerii căpuşelor. Mai întâi, boala debutează cu o senzaţie de mâncărime care se intensifică pe perioada nopţii sau după duş. Aceasta este cauzată de o reacţie alergică la un corp străin. Iritaţia pielii şi erupţiile de la nivelul pielii apar sub forma unor răni. Toate aceste simptome indică faptul că aceste căpuşe „îşi creează vizuinile” sub piele. Semnele bolii apar, de regulă, între degete, pe palme, la încheieturi, axile, pe suprafeţele de flexi de la cot, în jurul buricului, al feselor, în jurul sfârcurilor, pe suprafaţa organelor genitale (la bărbaţi). Rănile de la nivelul pielii pot cauza crăpături secundare la nivelul pielii, în timp ce senzaţia de mâncărime accentuează răspândirea căpuşelor, pielea se înroşeşte, capătă aspect uscat şi rugos.
Scabie. Cursul bolii
La început simptomele pot să nu fie prezente timp de câteva săptămâni. În toată această perioadă există o mare şansă de a infecta şi alte persoane. În primele săptămâni ale bolii, sensibilitatea la căpuşe, la ouăle şi fecalele acestora din urmă creşte în organism. Atunci când organismul este iritat, se declanşează o reacţie alergică ce cauzează senzaţia de mâncărime. Dacă nu se distrug căpuşele şi ouăle acestora, acestea pot cauza o senzaţie de mâncărime chiar şi mai mare şi răni mai serioase la nivelul pielii. Căpuşele nu dispar de la sine.
Complicaţiile majore în cazul scabiei sunt: infecţia bacteriană de la nivelul pielii, inflamaţia foliculilor de păr. Pielea se poate întări, înroşi şi poate prezenta cruste. Scabia cu cruste (Norvegiană) apare foarte rar şi este mai frecventă în rândul persoanelor cu un sistem de apărare al organismul care este destul de slăbit. Acest tip de boală se caracterizează prin mii de colonii de căpuşe pe piele.
Scabie. Diagnostic
Diagnosticul are la bază următoarele acuze: senzaţie severă de mâncărime, erupţie, uneori – răni la nivelul pielii şi înroşirea tegumentului. Se poate suspecta existenţa bolii, dacă cineva din familie a fost infectat de curând cu scabie. Boala se poate diagnostica prin diverse analize şi teste cum ar fi răzuirea la nivelul pielii (se prelevă o parte din tegumentul care prezintă mâncărime folosindu – se un bisturiu şi apoi se examinează la microscop), testul de înţepătură de ac pe piele (fragmentul de căpuşă se înţeapă prin piele cu ajutorul unui ac), test de marker (cerneala este dirijată de – a lungul pielii care prezintă mâncărime şi apoi este ştearsă – vizuinile căpuşelor absorb cerneala şi aceasta apare ca o dungă de culoare închisă), biopsia de piele (se prelevă o mostră de tegument pentru a se diagnostica boala, dar acest test se foloseşte foarte rar).
Scabie. Tratament
Dacă aveţi orice suspiciune cu privire la faptul că aţi putea avea scabie, trebuie să consultaţi medicul cât mai curând posibil pentru a beneficia de un tratament adecvat. Întârzierea tratamentului are ca rezultat creşterea riscului de infectare a altor persoane.
Scabia nu trece fără tratament astfel că se prescriu creme şi pastile speciale. Medicamentele care se eliberează fără reţetă sunt prea slabe pentru a vindeca această boală. Cremele şi loţiunile se aplică pe întregul corp, se lasă timp de 8 – 14 ore şi apoi se spală. În unele cazuri, medicul vă poate prescrie şi anumite medicamente care se vor lua pe cale orală. Reexaminarea se va realiza la 2 – 4 săptămâni după finalizarea tratamentului. Scabia persistentă se tratează cu steroizi. Uneori pe erupţii se aplică produse care conţin răşină. Pacientul poate experimenta o senzaţie de mâncărime în timpul tratamentului sau la câteva zile după acesta. În astfel de situaţii, medicul poate prescrie medicamente antihistaminice pentru a reduce reacţiile alergice şi a diminua senzaţia de mâncărime.
Scabie. Prevenție
Pentru a evita scabia, sau reapariţia acesteia şi răspândirea ei, este foarte important să se poarte articole curate de îmbrăcăminte şi să se evite împrumutarea articolelor de igienă personală, precum şi să se menţină un mediu relativ umed în locuinţă. Pentru a scăpa de căpuşele din articolele de pat şi de îmbrăcăminte, se recomandă amplasarea acestor articole într – un sac de plastic sau scoaterea acestora în garaj, acolo unde căpuşele vor muri de foame.