Contagios şi cu mâncărimi, vărsatul de vânt tinde să fie un pic mai greu de controlat decât alte boli. Copiii care au această boală nu rezistă de obicei impulsului de a se scărpina şi sunt ţinuţi izolaţi pentru a limita împrăştierea virusului. Cum s-a schimbat tratamentul pentru vărsat de vânt? Este verdele briliant folosit încă pe post de remediu? Care este cea mai eficientă metodă de tratament? Ce alte informaţii legate de vărsatul de vânt ar trebui cunoscute?
Cauzele, simptomele şi tratamentul vărsatului de vânt
„o persoană se poate infecta doar dacă se află pur şi simplu în aceeaşi cameră şi respiră unde un purtător al virusului a strănutat”Vărsatul de vânt este provocat de unul din subtipurile virusului herpetic – virusul varicelo-zosterian. Acest virus se răspândeşte de obicei prin picăturile din aer. De exemplu, o persoană se poate infecta doar dacă se află pur şi simplu în aceeaşi cameră şi respiră unde un purtător al virusului a strănutat. Vărsatul de vânt afectează de obicei copiii cu vârsta între cinci şi nouă ani, deşi şi cei cu vârsta cuprinsă între 2 şi 9 ani sau 9 şi 12 ani pot contracta boala. În cazurile rare, adolescenţii şi adulţii încă se pot infecta. Bebeluşii în vârstă de câteva luni nu se pot îmbolnăvi de vărsat de vânt de obicei, deoarece organismul lor încă beneficiază de imunitatea primită de la mamele lor (dacă mama a avut chiar ea vărsat de vânt când era copil). În plus, vărsatul de vânt poate să reapară.
Semnele şi simptomele vărsatului de vânt apar la două sau trei săptămâni după infecţie. Simptomele obişnuite includ următoarele:
• Temperatura este uşor mai ridicată decât ar fi normal şi poate creşte până la 38,5 grade Celsius.
• Pete pe faţă, corp, braţe, picioare şi spate care curând devin băşici şi formează crustă peste 3-5 zile. Petele care nu s-au transformat în crustă arată că purtătorul de virus încă poate răspândi boala la alţii.
• Pete care provoacă mâncărimi în timpul bolii şi pete mici, închise la culoare care rămân câteva luni în plus după infecţie.
• Erupţii cutanate pe membrane – gură, ochi, organe genital şi scalp.
• Pierderea apetitului, dureri de cap sau tulburări de somn.
Un medic trebuie contactat imediat odată ce au fost observate semnele vărsatului de vânt. Medicul va prescrie probabil oricare din cele de mai jos pentru tratarea vărsatului de vânt:
• Anumite unguente pentru a calma erupţiile care provoacă mâncărimi sau medicamente pentru a scădea temperatura corpului.
• Odihnă la pat şi izolare în timpul primelor zile din tratament, schimbarea frecventă a aşternuturilor, podele curate, ventilaţie corespunzătoare, băi (când temperatura copilului scade) şi un sprijin natural pentru sistemul imunitar. Antibiotice şi alte medicamente pot fi prescrise, dacă apar complicaţii.
Bolnavii de vărsat de vânt ar trebui să-şi revină în două-trei săptămâni.
Este o boală periculoasă, nu o secvenţă din Vrăjitorul din Oz
Recunoaşteţi, şi dumneavoastră aveţi amintiri destul de romantice din copilărie legate de punctele verzi, care v-au invadat brusc viaţa. Despre ce a fost vorba? Mama, cea care vă interzicea atât de multe, şi-a luat dintr-o dată copiii şi i-a acoperit în vopsea verde. În câteva săptămâni, toţi cei care locuiau în apropiere sau care făceau parte din acelaşi grup la grădiniţă au devenit verzi şi ei şi a început cea mai fericită şi mai jucăuşă parte a vărsatului de vânt, deşi erupţia vă provoca mâncărimi atât de mari încât nici măcar nu voiaţi să mâncaţi acele portocale şi alte bunătăţi care păreau să fi fost cumpărate cu o intenţie secretă. Acestea păreau vremuri amuzante şi verzi, dar singurul cuvânt care le poate descrie acum este „nostalgie”. În ziua de azi, medicii cred că nu ai nevoie întotdeauna să te joci de-a Vrăjitorul din Oz şi să te bazezi pe puternicul verde briliant; în schimb, ar trebui retras de tot.
S-au raportat rezultate pozitive şi negative în urma folosirii verdelui briliant. Persoanele care sprijină folosirea verdelui briliant cred că este un remediu simplu şi vechi, dar eficient, în timp ce persoanele care sunt împotrivă argumentează că această soluţie întăreşte numai infecţia cu virusului vărsatului de vânt. Se spune că verdele briliant – sau alcoolul, care este folosit ca o alternativă – arde băşicile care apar când se contractează vărsatul de vânt şi permite virusului să se infiltreze în straturile subcutanate mai profunde. Infiltraţia creşte riscul de complicaţii şi lasă cicatrici în zonele arse.
Vărsatul de vânt este deseori considerat greşit o boală simplă, probabil din cauză că este o boală veche şi la fel de des întâlnită ca răceala. Cu toate acestea, vărsatul de vânt este foarte periculos şi chiar atunci când este tratat corect poate duce la complicaţii şi boli grave, cum ar fi infecţii ale pielii (de exemplu, erizipel). Virusul afectează nu doar pielea, dar şi membranele mucoase. Prin urmare, vărsatul de vânt poate genera infecţii respiratorii (sinuzită, laringită, pneumonie, etc.).Cele mai periculoase complicaţii includ boli ale sistemului nervos, şi anume meningoencefalită, cerebelită şi encefalită, printre altele. De aceea, tratamentul vărsatului de vânt ar trebui să fie abordat cu grijă întotdeauna şi în mod responsabil, în concordanţă cu recomandările medicului.
Cea mai bună soluţie este vaccinul
În comparaţie cu copiii mai mici, copiii mai mari pot avea forme mai severe de vărsat de vânt. Adulţii bolnavi suferă de obicei de cazurile cele mai complicate. S-au raportat cazuri în care părinţii doresc ca un grup de copii să contracteze vărsat de vânt în mod deliberat, crezând că astfel vor fi mai puţine probleme: copiii îşi vor reveni simultan şi niciunul dintre ei nu se va îmbolnăvi mai târziu. Totuşi, această abordare este considerată extrem de iresponsabilă şi periculoasă de către medici.
Cea mai bună protecţie posibilă pentru copii este vaccinarea împotriva vărsatului de vânt. Similar cu alte forme de imunizare, vaccinul de vărsat de vânt reprezintă o doză mică din purtătorul bolii. Vaccinul contra varicelei este atât de mic încât organismul copilului îl asimilează şi se reface în urma lui extrem de repede, câştigând imunitate în acelaşi timp. Aproximativ 95 la sută dintre copiii vaccinaţi nu fac vărsat de vânt pe parcursul vieţii lor. În Statele Unite şi alte ţări, vaccinurile sunt oferite gratuit. Cu toate acestea, să plătiţi pentru vaccinuri este mult mai practic şi eficient din punct de vedere al costurilor decât să vă supuneţi unor tratamente lungi şi obositoare, să cheltuiţi bani pe antibiotice, medicamente pentru sistemul imunitar şi poate chiar să suferiţi complicaţii serioase ale vărsatului de vânt.
Vaccinarea este recomandată pentru copiii în vârstă de 15 luni (poate fi planificat împreună cu vaccinurile contra rujeolei, oreionului şi rubeolei) sau mai mari. O singură doză este suficientă pentru copiii sub 12 ani, pentru cei de 12 ani sau mai mari sunt necesare două doze de vaccin împotriva vărsatului de vânt în decurs de o lună.