Sindromul de tunel carpian este o problemă de sănătate destul de comună, care afectează nu doar încheietura mâinii, ci întreaga funcţionare a braţului. Cauza sindromului o reprezintă compresia nervului median pe partea dreaptă a încheieturii mâinii. Tunelul carpian este a şasea cea mai frecventă boală profesională. Sindromul este influenţat probabil de specificul muncii, când o sarcină mare este pusă asupra mâinilor şi a încheieturii mâinilor. Operaţia chirurgicală este necesară deseori în tratamentul bolii. Din fericire, fizioterapia poate ajuta majoritatea persoanelor cu diagnostic de sindrom de tunel carpian. Fizioterapia calmează durerea, amorţeala şi reface funcţionarea normală atât a încheieturii, cât şi a mâinii.
Pe partea interioară a încheieturii mâinii există un canal cu diametrul degetului mare. Este responsabil de protecţia nervului median şi a tendoanelor muşchilor flexori ai degetului.
„Sindromul de tunel carpian poate apărea şi când încheietura şi degetele sunt afectate de mai multe forţe exterioare, cum ar fi vibraţii de la condusul unui camion greu sau munca rutieră”Compresia nervului provoacă durere, slăbiciunea mâinii şi a încheieturii, amorţeală şi o senzaţie de „furnicături şi înţepături” în vârfurile degetelor. O apăsare crescută în canalul încheieturii mâinii poate fi rezultatul a câteva procese: proeminenţă osoasă, inflamarea membranei tendonului, etc. Când spaţiul din interiorul canalului este redus, nervul mijlociu este iritat şi poate apărea sindromul de tunel carpian.
Poziţiile nenaturale sau chiar extreme ale încheieturii mâinii pot duce la apariţia sindromului.
Sindromul de tunel carpian poate apărea şi când încheietura şi degetele sunt afectate de mai multe forţe exterioare, cum ar fi vibraţii de la condusul unui camion greu sau munca rutieră. Cel mai mare risc este identificat printre lucrătorii de la liniile de asamblare, măcelari şi alţi lucrători similari, care folosesc diverse unelte la muncă, în special instrumente care vibrează. Şi munca de lungă durată la computer este asociată cu sindromul de tunel carpian, deşi muncitorii de la liniile de asamblare se îmbolnăvesc de trei ori mai des decât managerul de date.
Anumite activităţi de relaxare, cum ar fi sporturile (handbal, badminton), croşetatul sau cântatul la instrumente muzicale cu coarde influenţează şi ele apariţia sindromului de tunel carpian.
Boli asociate cu sindromul de tunel carpian:
• Inflamarea şi umflarea tendoanelor încheieturii mâinii.
• Accidentarea încheieturii mâinii.
• Schimbări hormonale şi metabolice (sarcină, menopauză).
• Diabetul zaharat.
• Artrita reumatoidă.
Sindromul de tunel carpian apare treptat. Iniţial se prezintă senzaţii de amorţeală, arsură şi „înţepături şi furnicături”. Simptomele sunt mai accentuate în timpul nopţii şi dimineaţa.
Oamenii vor să îşi scutură mâna pentru a atenua simptomele.
În boala progresivă, semnele bolii devin vizibile în timpul zilei şi sunt accentuate când se ţin anumite obiecte, de exemplu, o carte grea sau periuţa de dinţi. Ca rezultat al slăbiciunii permanente a mâinii, obiectele încep să cadă din mână, strânsoarea devine slabă.
Aşa cum am menţionat înainte, operaţia chirurgicală nu este întotdeauna necesară pentru sindromul de tunel carpian. Fizioterapia este eficientă de obicei în tratarea acestei anormalităţi.
Fizioterapia vă va ajuta să amelioraţi simptomele şi să vă întoarceţi la activităţile de zi cu zi.
În funcţie de cauzele sindromului de tunel carpian, fizioterapeuţii vor pregăti un plan individual de tratament. Educaţia bolnavului este întotdeauna primul pas în procesul de tratament. Pentru a împiedica avansarea bolii, bolnavul trebuie să-şi schimbe obiceiurile: să schimbe poziţia încheieturii, să evite poziţiile în care încheietura este îndoită pentru o lungă perioadă de timp, să acorde atenţie posturii corecte a gâtului şi a părţii superioare a corpului, să evite împingerea capului înainte. Dacă mâna dă o senzaţie de slăbiciune, bolnavul este întotdeauna sfătuit să fie extrem de atent cu uneltele ascuţite. Ar trebui efectuate pauze scurte în timpul zilei pentru a realiza câteva exerciţii de întindere.
Fizioterapeuţii vor recomanda probabil aplicarea de comprese calde şi reci pentru a scăpa de durere şi aplicarea unui bandaj la încheietura mâinii în timpul nopţii pentru a atenua disconfortul. Este preferabil ca un fizioterapeut să vină la bolnav la muncă şi acasă pentru a-i da sfaturi asupra schimbărilor ce trebuie făcute pentru a opri progresia sindromului de tunel carpian. De exemplu, dacă lucraţi la computer, masa şi scaunul ar trebui ajustate astfel încât încheieturile să nu fie îndoite. Ar trebui alese uneltele cu mânere mari, mai confortabile şi mai uşor de manevrat. Dacă se foloseşte echipament care vibrează, ar trebui purtate mănuşi anti-vibraţie sau mânerele să fie acoperite cu o bandă moale.
Un fizioterapeut întocmeşte de obicei un program pentru a consolida muşchii mâinii, antebraţului şi degetelor. Unul dintre aceste exerciţii este efectuat prin împingerea palmei cu faţa în sus a unei mâini cu cealaltă mână timp de 5 secunde. Încheietura ar trebui să reziste mâinii opuse şi să rămână dreaptă. Acelaşi exerciţiu se repetă cu mâna cealaltă.
Exerciţiile de flexibilitate îmbunătăţesc flexibilitatea încheieturii, mâinii şi a degetelor. Ambele mâini sunt aşezate pe piept, la fel ca la rugăciune. Palmele sunt strânse, în timp ce sunt ţinute lângă piept, coatele sunt ridicate în sus, iar mişcarea de întindere este efectuată timp de 10 secunde. Mâinile sunt relaxate scurt şi întinse din nou. Acestea sunt numai două din exerciţiile prescrise de fizioterapeut.
Fizioterapeutul va sfătui bolnavul să-şi ajusteze activităţile domestice şi de relaxare. De exemplu, să poarte mănuşi pentru a evita răcirea mâinilor şi încheieturilor. Pentru o perioadă scurtă de timp să nu mai participe la anumit sporturi (badminton, handbal, etc.), până dispar simptomele.
Scopul fizioterapiei este să minimizeze simptomele sindromului de tunel carpian pentru a evita operaţia şi să dea pacientului puterea de a-şi îndeplini munca, activităţile domestice şi pe cele din timpul liber.
Prevenţia sindromului de tunel carpian
Până acum nu există strategii dovedite pentru prevenţia sindromului de tunel carpian, dar există căi de a reduce efortul asupra mâinilor şi încheieturilor mâinilor. Este necesară o abordare complexă a problemei, deoarece există multe motive care stau la baza apariţiei sindromului.
Majoritatea persoanelor folosesc mai mult forţa a mâinilor în munca lor decât este necesar. Controlaţi forţa de prindere în mod conştient şi relaxaţi uşor încheietura mâinii dacă este nevoie. Un stilou mai mare şi care alunecă uşor este recomandat pentru perioadele lungi de scriere. În plus, nu uitaţi să faceţi pauze scurte în timpul activităţii, în care mâinile să se odihnească şi în care să efectuaţi nişte exerciţii. În acest fel, forţa de prindere va fi redusă, iar oboseala mâinii va fi împiedicată.
Un loc de muncă ar trebui să fie ergonomic – adaptat pentru cel care lucrează acolo. De exemplu, mobila ar trebui să aibă o înălţime reglabilă. Chiar şi schimbările minore la muncă pot ajuta la evitarea suprasolicitării. În plus, va fi menţinută o postură corectă a corpului. Poate fi greu de crezut, dar o poziţie corectă a gâtului, umerilor şi taliei vă va ajuta să evitaţi poziţionarea incorectă a încheieturii mâinii – întinderea sau îndoirea în exces.
Munca într-un mediu agricol creşte probabilitatea de apariţie a sindromului de tunel carpian şi a simptomelor care îl însoţesc. Purtaţi mănuşi calde, dacă temperatura mediului de lucru nu poate fi controlată.
Menţinerea unui stări generale de sănătate bune este cea mai bună profilaxie pentru orice boală. O dietă sănătoasă şi un nivel bun de exerciţii fizice vor permite controlul bolilor ce pot influenţa apariţia sindromului de tunel carpian.