Rubeola este o boală pe care o fac deseori copiii. Totuşi, principala grijă legată de ea nu sunt complicaţiile rubeolei la copii, deoarece este o infecţie blândă, care nu produce alte daune. În schimb, principala grijă este infecţia cu rubeolă a femeilor însărcinate, deoarece boala produce efecte adverse asupra fetusului în dezvoltare. Acest fenomen a fost cunoscut de secole. De exemplu, dacă un copil se îmbolnăvea de rubeolă, se obişnuia să se invite toţi copiii din vecini să bea un ceai cu el/ea. Aceasta ducea la infecţia celorlalţi copii, asigurându-se astfel că fetele nu se vor îmbolnăvi mai târziu în viaţă, când exista şansa să fie însărcinate. Societatea modernă asigură într-un mod diferit imunitate împotriva rubeolei, sub forma unui vaccin, care a redus semnificativ incidenţa bolii.
„Rubeola, cunoscută popular și ca pojar mic sau pojărel, este o boală infecţioasă virotică.”Rubeola, cunoscută şi sub denumirile populare de pojar mic sau pojărel, este o boală infecţioasă virotică. Virusul este transmis prin picăturile mici din aer care se împrăştie odată cu tuşitul, strănutatul sau prin contactul cu secreţii din tractusul respirator. Pacienţii infectaţi cu rubeola poartă infecţia cu aproximativ 10 zile înainte de apariţia iritaţiilor şi până la 1-2 săptămâni după dispariţia lor.
Care sunt simptomele rubeolei?
Simptomele rubeolei depind de vârsta persoanei infectate. În timpul copilăriei, simptomele includ o erupţie cutanată, glande umflate, febră. La acestea se adaugă alte simptome observate des în răcelile obişnuite, cum ar fi dureri de cap şi o stare generală de oboseală, nas care curge, gât dureros şi tuse. Erupţia cutanată este de obicei de culoare roşie sau roz şi poate provoca mâncărimi. Erupţia cutanată începe în mod normal în spatele urechilor, se răspândeşte la cap şi gât, apoi la abdomen, piept, braţe şi picioare şi poate dura între 3 şi 7 zile. Odată cu erupţia, se umflă ganglionii limfatici, în special în spatele urechilor, la ceafă şi pe gât. Temperatura poate urca la 38oC şi aceasta poate dura câteva zile. Nou-născuţii se îmbolnăvesc rar de această infecţie, deoarece sunt protejaţi de anticorpii mamelor. După cum s-a menţionat, rubeola poate fi problematică la femeile însărcinate, deoarece implică un risc mare de a produce defecte congenitale. Din nefericire, simptomele la femeile însărcinate sunt deseori insesizabile, iar boala poate fi asimptomatică.
Ce teste sunt necesare pentru a diagnostica rubeola?
Copiii sunt uşor de diagnosticat cu rubeolă, în urma unei examinări fizice şi a istoricului simptomelor. De obicei, nu sunt necesare teste în plus. Femeile însărcinate ar trebui întrebate întotdeauna dacă au avut rubeolă înainte. Dacă nu pot răspunde la această întrebare, se face un test de sânge. Acest test verifică dacă există anticorpi contra rubeolei; detectarea de IgM semnifică o infecţie recentă cu rubeolă, în timp ce apariţia lui IgG arată că persoana a avut boala înainte sau a fost vaccinată. Dacă nu pot fi detectaţi anticorpi, pacientul nu este infectat, nu a avut niciodată boala şi nu a fost vaccinat. Femeile care au avut contact cu o persoană infectată în timpul sarcinii ar trebui să meargă imediat la medicul de familie. Când o femeie însărcinată este contaminată, este trimisă la investigaţii suplimentare. Se efectuează un test cu ultrasunete împreună cu amniocenteza, pentru a determina dacă fătul are sindromul congenital rubeolic sau semne ale altor defecte congenitale. Sindromul congenital rubeolic poate cauza cataractă sau defecte oculare, surzenie, defecte congenitale ale inimii şi tulburări de neurodezvoltare. Mai pot fi semne de leziuni la ficat, plămâni sau măduva osoasă.
Care este tratamentul pentru rubeolă?
Simptomele la copii sunt destul de blânde de obicei, iar tratamentul nu este necesar. Totuşi, medicii recomandă deseori izolarea copiilor pe toată perioada infecţiei, în special de femeile însărcinate. Pot fi prescrise medicamente pentru scăderea febrei şi calmarea tusei şi se recomandă consumul de lichide din abundenţă. Dacă rubeola este contractată în timpul sarcinii, se prescriu medicamente antivirale. Totuşi, din momentul în care o femeie însărcinată a contractat rubeola, va exista întotdeauna posibilitatea ca ea să dea naştere unui copil cu sindromul congenital rubeolic. După naşterea copilului, se aplică toate măsurile posibile pentru a asigura bunăstarea acestuia.
Cum poate fi rubeola evitată?
Vaccinul împotriva rubeolei este inclus în programul de vaccinare de rutină din copilărie. Primul vaccin se administrează în jurul vârstei de treisprezece luni, iar cel de-al doilea – la vârsta de 3-4 ani. Dacă este posibil, femeile ar trebui să verifice dacă au imunitate la rubeolă înainte de sarcină. Dacă nu au imunitate, li se poate administra vaccinul anti-rubeolic. În plus, nu este recomandat să rămână însărcinate în mai puţin de o lună de la vaccin.
Mesajul-cheie este că rubeola nu este o boală care apare numai la copii. Deşi rareori provoacă probleme în copilărie, poate duce la complicaţii serioase în cazul femeilor însărcinate. Fiecare femeie ar trebui să întrebe medicul de familie despre pericolul rubeolei şi să ia măsurile de siguranţă posibile pentru a evita contaminarea, pentru a preîntâmpina apariţia unor defecte congenitale ale copilului nenăscut.