Un paradox care apare frecvent este că pacienţii fac un progres rapid şi important în sensul recuperării după accidentare, dar au o cădere şi încetinesc procesul îndată ce părăsesc spitalul. Puţină atenţie este acordată ocazional pentru a învăţa pacienţii să efectueze exerciţiile corect când ajung acasă. Bolnavilor li se pare greu să exerseze, deoarece uită deseori exerciţiile învăţate în timpul cursului de fizioterapie. În acest articol descriem pe scurt indicaţiile de fizioterapie şi exerciţiile recomandate pentru recuperare după dislocarea umărului.
Dislocarea articulaţiei umărului este o accidentare dureroasă, care apare când capul humerusului părăseşte buzunarul centurii umărului în omoplat, iar când la ieşire a smuls sau rupt diferite ligamente şi muşchi. După prima dislocare a umărului, riscul de reapariţie a accidentării este ridicat. Prin urmare, trebuie începută imediat fizioterapia pentru a reface întreaga gamă de mişcări, pentru a întări treptat muşchii umărului şi pentru a stabiliza articulaţia.
„După prima dislocare a umărului, riscul de reapariţie a accidentării este ridicat”
Un eveniment traumatic este principalul motiv pentru dislocarea umărului. O lovitură puternică în lateral sau în spatele articulaţiei umărului în timpul activităţii sportive poate influenţa dislocarea umărului. Şi o căzătură pe braţul întins poate disloca articulaţia umărului. Uneori oamenii se nasc cu o boală în care articulaţia este largă. Ca efect al acestei instabilităţi, dislocarea articulaţiei tinde să reapară. Pentru a evita acest lucru, o recuperare eficientă este necesară atât la centrul de fizioterapie, cât şi acasă.
Stadiul I (prima săptămână)
Primul stadiu începe cu reaşezarea humerusului înapoi la locul său, în centura umărului. Articulaţia este fixată într-o atelă specială, care este purtată până la două săptămâni, cu excepţia cazului în care articulaţia umărului nu este numai dislocată, dar şi ruptă. În această situaţie, atela este necesară timp de 6 săptămâni.
În primele 2-3 săptămâni, durerea va reprezenta o problemă importantă. Un medic va prescrie analgezice, dar calmantele simple, fără reţetă sunt de bază. Durerea şi umflătura poate fi redusă prin răcirea părţilor afectate timp de 10-15 minute. Aplicarea de boabe de mazăre îngheţate într-un prosop reprezintă o modalitate de a face acest lucru.
În acest stadiu, fizioterapeutul va începe mişcarea simplă fără bandă. Va diminua înţepenirea umărului şi va calma durerea. Este important ca pacientul să se concentreze pe postura corectă: ambii umeri traşi în spate, în timp ce pieptul este ridicat în faţă. Această postură va menţine un echilibru normal al muşchilor în jurul curburii umărului.
În acest stadiu, toate exerciţiile care ar putea disloca umărul ar trebui evitate. Poziţia care trebuie evitată în mod special este atunci când mâna este întinsă la 90 de grade faţă de restul corpului, cu palma întinsă în sus (cu atât mai mult dacă există o greutate în palmă).
În fiecare stadiu, sunt efectuate diferite exerciţii care devin treptat mai complicate. Aici prezentăm câteva exemple:
• Aşezaţi-vă jos şi pune-ţi palmele sub umeri (palma braţului sănătos sub umărul braţului afectat). Aplecaţi-vă înainte şi încercaţi să vă întindeţi braţele de la articulaţie în faţă, apoi reveniţi la poziţia de repaus. Continuaţi mişcarea până începeţi să simţiţi durere. Mai târziu repetaţi, dar scurtaţi distanţa dintre mâini şi retrageţi umerii.
• Aşezaţi-vă jos. Ambele mâini îndoite de la umeri, umerii juxtapuşi corpului, ţineţi încheietura mâinii bolnave cu mâna sănătoasă. Folosind mâna sănătoasă conduceţi mâna accidentată într-o parte la 90 de grade (umerii rămân juxtapuşi corpului).
Stadiul II (săptămânile 2-6)
Atenţia se concentrează pe creşterea gamei de mişcări ale articulaţiilor umărului, întărirea umărului şi stabilizarea muşchilor.
Coafa rotatorilor este un grup de muşchi, responsabili pentru rotaţia braţului, în timp ce menţin stabilitatea articulaţiei umărului. Ei lucrează împreună cu muşchii care controlează omoplatul pentru a menţine articulaţia umărului stabilă atunci când mâna este mişcată în toate direcţiile. Dacă se identifică orice fel de probleme în această grupă de muşchi, vor fi prescrise de către fizioterapeut exerciţii corespunzătoare de întărire.
În regimul de exerciţii statice, muşchiul este flexat, dar braţul nu efectuează nicio mişcare. Exerciţiile sunt eficiente pentru creşterea puterii muşchilor.
• Staţi în picioare cu faţa la perete, cu umărul îndoit la 90 de grade. Împingeţi cu pumnul în perete. Acum rotiţi în lateral şi împingeţi cu umărul în spate. Aşezaţi un prosop rulat între cot şi restul corpului şi apăsaţi pe el cu ajutorul cotului.
• Staţi în picioare lângă uşă, astfel încât cotul să fie îndoit la 90 de grade, iar încheietura mâinii să se sprijine de tocul uşii. Împingeţi încheietura mâinii înspre interior, încercând să o aduceţi mai aproape de corp. Este foarte important să ţineţi cotul în contact cu corpul. Mai târziu efectuaţi exerciţiul identic, dar încercând să împingeţi încheietura mâinii înspre exterior.
Va fi necesar echipament adiţional pentru a creşte mobilitatea articulaţiei umărului. Acesta ar putea fi un băţ sau o umbrelă lungă.
• Din poziţia iniţială (puteţi să staţi jos, în picioare sau întins la orizontală) apucaţi băţul şi ridicaţi-l deasupra capului.
• Ţineţi băţul coborât în faţa dumneavoastră şi ridicaţi câte un capăt în lateral deasupra nivelului umărului.
• Ţineţi băţul la spate cu ambele mâini şi întindeţi-le la spate cât mai mult posibil.
• Ţineţi băţul la spate cu ambele mâini cât mai aproape posibil. Ridicaţi băţul alunecând pe spate în sus cât mai mult posibil.
• Staţi întins cu braţele îndoite la 90 de grade, coatele pe podea şi băţul în faţa dumneavoastră. Încercaţi să ajungeţi la podea cu un capăt al băţului, în timp ce vă ţineţi coatele pe lângă corp.
Toate exerciţiile ar trebui repetate de 10 ori, menţinând poziţia finală timp de 5-10 secunde. Exerciţiile se efectuează de 3 ori pe zi. Este important să le efectuaţi în mod calm, fără grabă şi să vă opriţi când apare durerea.
Stadiul III (săptămânile 6-12)
Scopul acestui stadiu este să vă pregătească pentru revenirea la activităţile domestice obişnuite sau la cele sportive. În această fază, umărul este antrenat la volum de lucru întreg şi în diverse condiţii, astfel încât articulaţia să se poată adapta corespunzător şi să se fixeze corect.
De asemenea, o atenţie importantă este acordată pentru recuperarea şi dezvoltarea propriocepţiei (percepţia poziţiei membrelor). Receptorii prezenţi în articulaţia umărului detectează şi trimit semnalele către creier. Atunci când receptorii semnalizează o accidentare potenţială într-o anumită poziţie, muşchii se contractă, fixează articulaţia şi reduc greutatea suportată de ţesuturile din apropiere.
• Poziţia iniţială – mâinile sub umeri, genunchii sub şolduri (toate cele patru membre ating podeaua). Arcuiţi uşor spatele într-o formă concavă. În această poziţie, ridicaţi mâna sănătoasă în faţă, fără a coborî umărul afectat.
• Staţi în picioare la o distanţă de 60 de cm de perete, aplecaţi-vă înspre acesta şi, cu spatele drept, efectuaţi 10 flotări.
• Poziţia de start este aceeaşi ca în primul exerciţiu, spatele şi capul drept. Îndoiţi braţul din cot până atingeţi podeaua, apoi reveniţi în poziţia de început. Repetaţi de 10 ori. Exerciţiul poate fi îngreunat prin aşezarea unei perne gonflabile sub mâna afectată sau prin întinderea picioarelor, astfel încât numai degetele de la picioare să atingă solul. În acest fel va fi efectuată o flotare completă.
Când reveniţi la activităţile sportive, folosiţi exerciţii mai dificile. Începeţi prin a folosi mişcări funcţionale, de exemplu aruncaţi mingea sau încercaţi să o prindeţi. În cele din urmă, încercaţi să faceţi mai multe mişcări caracteristice acelui sport.
Articulaţia umărului este una dintre cele mai mobile articulaţii din corp, de aceea dislocarea reapare deseori. Exerciţiile regulate, care întăresc muşchii umărului şi reduc probabilitatea unei alte dislocaţii, sunt obligatorii după o dislocare a umărului.
Descoperirile ştiinţifice indică faptul că accidentarea reapare cel mai frecvent în primii doi ani. În plus, dislocarea articulaţiei umărului este mai frecventă printre tineri decât printre persoanele mai în vârstă, în special bărbaţi. Se consideră că aceasta este din cauza activităţilor mai intense.