Polipii nazali provoacă deseori probleme printre copiii mici. Polipii nazali fac parte din sistemul imunitar, care ajută organismul să lupte cu infecţia. Ei sunt formaţi dintr-o masă de ţesut limfoid, ce se află deasupra amigdalelor, în spatele gurii. Polipii nazali, care încep să crească în copilăria timpurie, ajută în mod semnificativ la lupta cu infecţiile în această perioadă, dar îşi reduc funcţia pe măsură ce copilul creşte. Polipii ating dimensiunea maximă la copiii cu vârsta între trei şi cinci ani, apoi încep să se micşoreze. Copiii care au ajuns la vârsta de 10 ani se pot aştepta ca polipii să dispară. Deşi pot îndepărta bacteriile din organismul uman, polipii în sine se pot infecta, ceea ce duce la mărirea (cunoscută ca hipertrofie) şi inflamarea lor.
Când polipii cresc în dimensiune, copilul trebuie să respire pe gură. Simptomele frecvente includ nas înfundat, vorbire pe nas şi respiraţie pe gură, care este mai pronunţată noaptea. Această boala produce dificultăţi de respiraţie, buze uscate şi crăpate, gură uscată şi nas care curge, care alternează cu o congestie nazală. Copiii au deseori o expresie facială caracteristică acestei boli, care constă în: gura deschisă în permanenţă, buza superioară ridicată, faţa ovală, nări slab dezvoltate şi înguste şi lipsa expresiei faciale. Polipii trebuie să se umfle până la o dimensiune minimă înainte ca simptomele evidente să fie recunoscute, dar orice creştere în dimensiune poate afecta sănătatea copilului.
Una dintre complicaţiile polipilor măriţi este pierderea auzului. Presiunea asupra părţii exterioare a timpanului depinde de presiunea atmosferică exterioară, în timp ce aceea din interiorul timpanului este controlată de trompa lui Eustachio. Această trompă leagă urechea internă de gură. Mărirea polipilor poate bloca trompa lui Eustachio, distrugând astfel presiunea din jurul timpanului. În consecinţă, timpanul îşi pierde mobilitatea, rezultând descreşterea auzului. Afectarea auzului poate apărea în grade diferite, dar este de obicei reversibilă imediat prin corecţia polipilor măriţi. Copiii cu probleme de auz au o probabilitate mai mare de a deveni neatenţi şi irascibili. Copiii pot avea dificultăţi în a pronunţa anumite sunete sau în a le distinge (de exemplu, „m” şi „n”, „b” şi „d”). Atunci începe să se dezvolte vorbirea anormală. Disfuncţia trompei lui Eustachio creşte, de asemenea, riscul de infecţii ale urechii mijlocii, care poate duce la o boală denumită otită cronică şi în cele din urmă, la pierderea auzului.
De asemenea, polipii măriţi duc la o dezvoltare anormală a oaselor craniului. Osul maxilarului este afectat cel mai des, devenind îngust şi prelungit. Cerul gurii apare în formă de arc şi începe să se formeze muşcătura anormală. Acest proces afectează formarea vorbirii, deoarece copilul este forţat să vorbească „pe nas”. Din nefericire, deseori părinţii nu sunt conştienţi de aceste schimbări, deoarece se obişnuiesc cu modul de a vorbi al copilului lor.
Polipii cresc în dimensiune, iar copilul se confruntă cu dificultăţi în a respira pe nas. Respiraţia pe nas permite aerului să fie filtrat, încălzit şi curăţat de bacterii şi viruşi. Aerul inhalat prin gură este rece şi uscat, ceea ce măreşte riscul de infecţii ale copilăriei. Respiratul pe gură poate provoca, de asemenea, tulburări de somn, cum ar fi apneea în somn în care copiii încetează să respire periodic în timpul somnului. Copiii care respiră prin gură primesc cu aproximativ 15 la sută mai puţin oxigen decât atunci când respiră normal. Creierul este primul organ afectat de deficienţa de oxigen. Prin urmare, copiii se confruntă cu mai multe dificultăţi la şcoală şi sunt dezavantajaţi din punct de vedere intelectual.
Polipii pot provoca boli cronice, deoarece reprezintă un rezervor pentru bacterii ca să se multiplice şi să călătorească prin organism. Inflamarea cronică a polipilor produce mucus şi puroi în exces, care trebuie drenate cu ajutorul căilor respiratorii. Aceasta duce la alte inflamaţii, cum ar fi faringita (mucoasa faringală), laringita (corzile vocale), traheită şi bronşită.
Similar oricărei alte boli, infecţia polipilor poate risca sănătatea şi provoca complicaţii acute şi cronice deopotrivă. Din momentul în care este recunoscut orice simptom al polipilor infectaţi, trebuie apelat la îngrijiri medicale pentru a primi tratament adecvat şi pentru a evita orice complicaţii posibile.