Organismele noastre sunt expuse în mod continuu la diferite medii şi la vieţuitoarele specifice acestor medii. Atât suprafaţa pielii umane, cât şi tractusul digestiv, reprezintă habitate pentru milioane de diferite tipuri de bacterii, care trăiesc în simbioză cu noi (de exemplu, ele sunt benefice pentru corpul omenesc). În acest fel, bacteriile obţin elemente nutritive din corpurile noastre, iar în schimb produc vitamine vitale pentru sănătate şi ne ajută să digerăm hrana. Cu toate acestea, alte organisme, denumite paraziţi, dăunează organismului uman şi îi exploatează resursele. Pediculoza este un asemenea exemplu de infecţie parazitară.
Cum şi când apare pediculoza?
Pediculoza este denumirea oficială pentru o infestare cu păduchi. Există concepţia greşită că infestarea cu păduchi apare în primul rând în familiile dezavantajate din punct de vedere economic şi social. Însă, de fapt, copiii din orice mediu social pot şi chiar contractează păduchi.
„Există concepţia greşită că infestarea cu păduchi apare în primul rând în familiile dezavantajate din punct de vedere economic şi social”
Pediculoza este transmisă numai prin contact cu purtătorii ei: aceasta poate presupune dormitul lângă un purtător la grădiniţă sau împărţirea de obiecte de toaletă (de exemplu, perii, pieptene, prosoape, agrafe, elastice de păr). Mai există şi concepţia greşită că păduchii pot sări dintr-un cap pe altul. Păduchii sunt de obicei transmişi prin intermediul părului mai lung din cauza câtorva factori: părul lung are nevoie de mai multe îngrijiri, iar păduchii se pot ataşa mai uşor de părul lung, în special dacă este purtat liber. După transmiterea către o nouă gazdă, păduchii încep să depună ouă – circa 10 pe zi – şi să le ataşeze cu salivă de firele de păr individuale.
Ouăle, denumite lindini, se dezvoltă în 8-10 zile, iar când se maturizează trăiesc circa o lună, repetând ciclul prin depunerea a până la 10 ouă pe zi.
Ce semne ale infestării cu păduchi pot fi detectate?
Păduchii sunt observaţi de obicei de părinţi, profesori sau asistente medicale (este important să verificaţi copiii în creşe, grădiniţe sau şcoli şi să înregistraţi orice cazuri de păduchi, deoarece păduchii se pot răspândi foarte repede în aceste medii). Simptomul cel mai comun al pediculozei este mâncărimea, observabilă cel mai bine noaptea, când păduchii se hrănesc.
Aceasta poate provoca şi probleme cu somnul. Totuşi, pediculoza poate fi uneori asimptomatică. În asemenea cazuri, diagnosticarea din timp este dificilă, iar păduchii sunt observaţi la circa 2 luni după transmitere. În acest caz, simptomele obişnuite pot include iritaţie, zgârieturi sau deteriorări ale scalpului, dar şi ale sprâncenelor şi genelor. Cu toate acestea, pentru a finaliza „diagnosticul” de păduchi, păduchii în sine sau lindinii trebuie găsiţi, ceea ce poate fi o sarcină dificilă. Părinţii ar trebui să se adreseze unui cadru medical de specialitate pentru un diagnostic timpuriu şi o administrare corectă a tratamentului.
Cum poţi opri copilul să ia păduchi?
Înainte de toate, copiii ar trebui învăţaţi principiile unei bune igiene personale. Fiecare (inclusiv fiecare membru al familiei) ar trebui să aibă piepteni şi prosoape personale şi să evite să le împartă. De asemenea, este important să se evite schimbul de accesorii pentru păr. Părul mai trebuie inspectat de fiecare dată când un copil se întoarce dintr-un mediu nefamiliar, în care a stat împreună cu mulţi alţi copiii (de exemplu, tabere de vară). Fetele n-ar trebui să poarte părul liber (în special dacă este lung), când se află în preajma altor copii. Aceasta deoarece intră în contact cu părul altor copii (de exemplu, în autobuz), ceea ce creşte riscul de a contracta păduchi. În locurile publice (de exemplu, şcoli sau grădiniţe) există cea mai mare probabilitate ca părul copilului să fie infestat, în principal din cauză că micuţii sunt în contact tot timpul şi interacţionează unii cu alţii. Dacă o persoană contractează pediculoză, rudele şi alţi apropiaţi ar trebui să fie controlaţi şi ei.
Este aproape imposibil să se garanteze prevenţia infestării cu păduchi, fără excluderea copiilor de la participarea la activităţi normale. Cu toate acestea, sfaturile de mai sus ar trebui să minimizeze riscul de a contracta o infestare cu păduchi, dar şi probabilitatea de a contracta alte infecţii ale părului şi ale pielii.