Răspândirea ridicată a osteoporozei a accentuat importanţa recunoaşterii simptomelor iniţiale ale bolii. Este necesară determinarea factorilor de risc ai acestei boli, prevenţia şi tratamentul ei, dar şi momentul potrivit pentru a pune în practică măsurile de prevenire a afecţiunii. Unul din doisprezece bărbaţi şi una din trei femei la nivel global suferă de osteoporoză. Această boală poate afecta orice membru al gospodăriei, dar recunoaşterea simptomelor şi tratamentul adecvat o pot combate.
Cum să recunoaştem osteoporoza?
„Boala afectează în principal oasele de la şolduri, coloana vertebrală şi talie. Într-un organism sănătos, ţesutul osos se erodează constant şi apoi se reconstruieşte; totuşi acest proces este perturbat odată ce osteoporoza începe.”Osteoporoza este caracterizată printr-o descreştere a densităţii osoase. Oasele afectate de boală devin fragile şi prin urmare se fracturează uşor. Cu tratament pe termen lung, oasele îşi pot recăpăta încet densitatea. Boala afectează în principal oasele de la şolduri, coloana vertebrală şi talie. Într-un organism sănătos, ţesutul osos se erodează constant şi apoi se reconstruieşte; totuşi acest proces este perturbat odată ce osteoporoza începe. Acest dezechilibru duce la fragilitate şi un risc crescut de fracturi. Pentru cei cu osteoporoză, chiar şi activităţile banale pot provoca fracturi, care pot lua mult timp să se vindece. Această afecţiune prezintă un risc important din cauza naturii asimptomatice în faza incipientă. Distrugerea ţesutului osos poate începe chiar în tinereţe. Masa osoasă descreşte cu 0.3 procente pe an la indivizii în vârstă de 35 de ani sau mai mult. Femeile care au ajuns la menopauză se pot aştepta la o descreştere a densităţii osoase cu 1-2 procente anual. O boală înrudită este osteopenia în care ţesutul osos se subţiază fără simptome observabile.
Osteoporoza poate fi uşor recunoscută când o persoană înţelege factorii săi de risc. Aceşti factori îi includ pe cei care pot fi modificaţi (de exemplu, dieta) şi pe cei care nu pot fi modificaţi (de exemplu, trăsăturile moştenite).
Exemple de factori care duc la osteoporoză şi nu pot fi modificaţi se găsesc mai jos:
▪ Genul: Osteoporoza are o probabilitate de patru ori mai mare să fie diagnosticată la femei decât la bărbaţi. Subţierea ţesutului osos este deosebit de rapidă în timpul anilor de menopauză. Vârsta: Distrugerea ţesutului osos se accentuează cu vârsta.
▪ Masa corporală: Femeile mai puţin suple şi mai în vârstă se confruntă cu un risc mai ridicat de osteoporoză.
▪ Factorii ereditari: Un istoric familial de osteoporoză creşte probabilitatea de apariţie a bolii. Grupul etnic: Europenii şi asiaticii au un risc mai ridicat de a se îmbolnăvi de osteoporoză.
▪ Bolile tiroidiene, ovariene şi testiculare: producţia anormală de hormoni tiroidieni şi sexuali este probabil să scadă formarea de ţesut osos.
Factorii care pot fi modificaţi prin schimbări ale stilului de viaţă sunt listaţi mai jos:
▪ Activitatea fizică scăzută
▪ Niveluri scăzute de calciu şi vitamina D
▪ Fumatul
▪ Tulburările alimentare, cum ar fi anorexia şi bulimia
▪ Abuzul de alcool
▪ Consumul de anumite medicamente, cum ar fi glucocorticoizii.
Primele simptome observabile includ pierderea în înălţime, dureri de spate şi de gât, precum şi aşa numita „cocoaşa văduvei”. Cu toate acestea, deseori pacienţii merg la medic numai după ce au suferit o fractură din cauza osteoporozei.
Profilaxia şi tratamentul osteoporozei
Profilaxia osteoporozei poate împiedica ţesutul osos să se diminueze şi descreşte riscul de apariţie al fracturilor. Vulnerabilitatea la osteoporoză poate fi evaluată prin analizarea riscurilor asociate cu moştenirea genetică a persoanei, stilul de viaţă şi starea generală de sănătate. Profilaxia osteoporozei ar trebui practicată pe tot parcursul vieţii pentru cei supuşi riscului.
Activitatea fizică. Exerciţiile fizice ajută la întărirea muşchilor şi cresc densitatea osoasă. Cercetările indică faptul că cele mai bune exerciţii pentru a ţine la distanţă osteoporoza constau în aşa-numitele exerciţii de forţă, realizate cu greutăţi. Mersul, alergatul, tenisul şi dansul sunt şi ele de ajutor. Exerciţiile care îmbunătăţesc echilibrul şi timpul de reacţie pot scădea riscul de cădere, diminuând astfel riscul fracturilor. Persoana trebuie să fie activă din punct de vedere fizic pe parcursul întregii vieţi, deoarece masa osoasă se formează în special în perioada adolescenţei şi a tinereţii.
Consumul de calciu şi vitamina D. Calciul este una dintre cele mai importante substanţe ce alcătuiesc ţesutul osos. Vitamina D ajută organismul să absoarbă calciul. Consumul regulat de calciu este important în special în timpul copilăriei şi adolescenţei când se dezvoltă ţesutul osos în ritmul cel mai rapid. Calciul este important şi pentru femei în timpul menopauzei, când oasele îşi pierd mult din depozitele de calciu. Medicii recomandă următorul aport zilnic de calciu, cu aproximaţie: copiii, 1300 mg; femeile la premenopauză, 1000 mg; femeile la postmenopauză, 1200 mg; bărbaţii, 1000 mg; şi cei cu vârsta peste 70 de ani, 1200 mg. Ingestia calciului din surse naturale este cea mai bună metodă de a obţine acest mineral. Laptele, produsele lactate, somonul, sardinele, dar şi legumele cu frunze verde-închis sunt bogate în calciu. Radiaţiile UV stimulează producţia de vitamina D; prin urmare, o scurtă perioadă de expunere la soare zilnic este importantă. Într-o zi înnorată, vitamina D poate fi stimulată cu alimente – ouă, peşte gras, cereale şi lapte.
Obiceiurile dăunătoare. Alcoolul şi substanţele ce se găsesc în ţigări blochează asimilarea calciului şi acumularea lui în oase. Pentru a evita boala, cineva ar trebui să renunţe la fumat şi să limiteze consumul de alcool.
Diagnosticarea din vreme. Odată ce simptomele iniţiale sunt recunoscute, trebuie consultat un medic pentru un diagnostic corect, pe baza unor teste adecvate. Densitatea minerală osoasă (DMO) poate fi măsurată cu o tehnică ce foloseşte radiaţii roentgen, într-un mod rapid, uşor şi fără dureri.
Tratament. Reducerea factorilor de risc nu asigură prevenţia osteoporozei şi a fracturilor ulterioare. Prin urmare, diverse tratamente trebuie explorate. Tratamentul medical este prescris de obicei când s-a fracturat un os sau testele DMO indică o densitate scăzută a oaselor. Fiind o boală cronică, osteoporoza necesită tratament de lungă durată şi consecvent. Aproximativ 45 la sută dintre bolnavi opresc medicaţia în timpul primului an de tratament. Doctorii prescriu deseori bifosfonaţi, care reduc efectele celulelor care diminuează densitatea osoasă. Bifosfonaţii sunt consideraţi medicamente active şi sigure pentru utilizarea în tratamentul osteoporozei. Terapia cu estrogen este disponibilă pentru femeile aflate la postmenopauză; medicii întocmesc un model de tratament pentru fiecare caz, după ce discută cu bolnavul.