Adulţii care s-au infectat cu o boală a copilăriei pe care nu au contractat-o în acea perioadă deseori manifestă simptome mai severe. Una dintre boli este mononucleoza infecţioasă, pe care circa 90% dintre indivizi au avut-o la o vârstă fragedă, perioadă în care a fost aproape neobservabilă. Încă 5% din indivizi se infectează ca adulţi tineri, cu vârsta până în 25 de ani. Cu toate acestea, mononucleoza infecţioasă, cunoscută şi sub denumirea de febră ganglionară, angină monocitară sau infecţia virală Epstein-Barr, afectează adulţii în mod sever. Tratamentul poate dura de la o lună la jumătate de an, iar imunitatea rămâne slăbită pentru câţiva ani.
Efectele „bolii sărutului”
Mononucleoza infecţioasă mai este denumită familiar „boala sărutului”, deoarece se răspândeşte prin stropii mărunţi din respiraţie şi prin salivă. Prin urmare, cineva se poate infecta cu virusul Epstein-Barr după ce a băut pur şi simplu din paharul altcuiva, a tras un fum din ţigara altei persoane sau s-a sărutat. Statisticile arată că aproape 95% din populaţie sunt purtători ai virusului. Însă efectele bolii asupra indivizilor diferă. Unii au putut avea o mononucleoză infecţioasă imperceptibilă în perioada copilăriei, în timp ce alţii poate au avut virusul în organism o viaţă întreagă fără să manifeste simptomele bolii, dar cu posibilitatea de a transmite virusul altora. Totuşi, alţii se pot îmbolnăvi de o formă gravă a afecţiunii la maturitate.
„boala este considerată extrem de serioasă – este posibil ca bolnavul să fie spitalizat”
Câteva funcţii şi acţiuni ale organismului pot fi afectate de această boală. Imunitatea poate să se piardă şi să se refacă în întregime numai într-un an sau mai puţin. Prin urmare, boala este considerată extrem de serioasă – este posibil ca bolnavul să fie spitalizat sau să stea acasă cu îngrijire intensivă, care durează de la câteva săptămâni la câteva luni.
Simptome, diagnostic şi tratament
Simptomele mononucleozei infecţioase se manifestă în interval de o lună din momentul în care este transmis virusul. Aceste simptome includ următoarele:
• O stare generală de oboseală, slăbiciune, o durere de cap şi senzaţia că oasele sunt zdrobite sau rupte. Poate fi observată şi o uşoară creştere a temperaturii.
• O schimbare a ficatului ce poate avea ca efect intoleranţă la alcool sau la cărnurile grase.
• Ganglioni limfatici umflaţi în zona gâtului, a cefei, subraţului, dar şi în aria inghinală şi a pieptului.
• Ficatul şi splina se umflă.
• Inflamarea gâtului, care devine dureros şi acoperit cu o membrană albă purulentă. Acesta este printre cele mai evidente simptome ale mononucleozei infecţioase.
• Este probabil să apară tulburări de dispoziţie, depresie, irascibilitate crescută.
• O erupţie cutanată roşiatică apare de obicei în zona abdominală.
Mononucleoza infecţioasă este identificată prin constatarea prezenţei simptomelor mai sus menţionate, prin efectuarea testelor de sânge potrivite şi prin detectarea schimbărilor din nivelul enzimelor ficatului din sânge. O ultrasonografie poate fi efectuată pentru a arăta mărirea ficatului, splinei sau a ganglionilor limfatici. Este necesară o diagnosticare promptă a mononucleozei infecţioase, din cauză că o splină extrem de mărită se poate rupe.
Mononucleoza infecţioasă nu se poate trata cu medicamente, la fel ca alte boli. Singura cale de a ameliora boala este creşterea imunităţii persoanei pentru a lupta cu infecţia. Ca atare, sunt importante odihna şi o dietă sănătoasă. Este recomandată şi administrarea de pastile de drojdie sau alte suplimente pentru a îmbunătăţi funcţionarea ficatului. Trebuie evitate alimentele grase sau alcoolul pentru că ficatul nu va putea să le proceseze aşa cum trebuie. Pentru a proteja organele mărite din cavitatea abdominală, trebuie evitată greutatea fizică sau presiunea în zona abdominală. Antibioticele pot doar să influenţeze negativ mononucleoza infecţioasă, din cauză că aceste medicamente nu pot lupta cu infecţia şi slăbesc numai sistemul imunitar.
Am suferit de mononucleoză infecţioasă
Simptomele iniţiale ale infecţiei pot fi uşor confundate cu cele ale altor boli. După ce tocmai şi-a revenit în urma unei mononucleoze infecţioase, Emma, în vârstă de 24 de ani, ne împărtăşeşte experienţa ei:
„La început am avut puţină febră şi uneori simţeam că mă doare gâtul, dar nu mi s-a părut neobişnuit să trec prin aşa ceva primăvara. Ca atare, am ignorat simptomele: singurul lucru căruia i-am acordat atenţie a fost aportul de fructe şi vitamine, deoarece am hotărât că simptomele erau doar semne ale unei imunităţi scăzute. Acestea au durat circa o lună, timp în care m-am simţit din ce în ce mai rău. Totul în viaţa mea decurgea normal, aşa că n-am înţeles de ce mă simţeam ca şi cum sufeream în fiecare zi de sindrom premenstrual.”, spune Emma despre primele semne ale mononucleozei infecţioase.
De asemenea, Emma descrie schimbările bruşte din organismul ei: „Dintr-odată deveneam foarte slăbită, ca şi cum tocmai am văzut sânge sau un animal mort pe drum. În plus, într-o zi am observat o mărire a ganglionilor limfatici din zona inghinală. N-am putut găsi legătura dintre aceste simptome şi nu mai auzisem niciodată de mononucleoză infecţioasă înainte. Când m-am dus la o clinică părea că nici medicii nu ştiau nimic despre ea.
Durerea de gât a devenit dintr-odată incredibil de intensă, iar când am deschis gura să mă uit la el în oglindă cu o lanternă, am văzut că întreg gâtul era teribil de umflat şi acoperit cu membrane albe şi puroi. Am crezut că ar putea fi o formă severă de angină sau difterie, aşa că m-am grăbit imediat la clinică. În primul rând, suspiciunile medicilor au fost similare cu ale mele şi un antibiotic nepotrivit mi-a fost prescris (deşi antibioticele nu sunt deloc eficiente în cazul mononucleozei infecţioase). Mai târziu, mi s-au făcut câteva teste de sânge, care au indicat schimbări importante ale enzimelor ficatului, dar şi o mărire a ganglionilor limfatici din zona gâtului, axilelor, inghinală şi din ceafă. Am fost în sfârşit diagnosticată cu mononucleoză infecţioasă. Tratamentul de întărire a sistemului imunitar a durat circa patru luni. În acest timp, umflătura splinei şi a ficatului a descrescut şi starea mea generală de bine s-a îmbunătăţit. Dar acum ştiu că voi avea un sistem imunitar slăbit cel puţin încă un an, aşa că mă pot îmbolnăvi uşor de orice altă boală.”
Cazul Emmei şi al multor altora arată că mononucleoza infecţioasă nu este de obicei imediat recunoscută. Prin urmare, un răspuns prompt la chiar şi cele mai mici semne şi simptome este important. Trebuie să mergeţi la medic, iar testele de sânge cerute de acesta trebuie efectuate cât mai repede.