Epilepsia a fost recunoscută din vremurile străvechi. În jur de un procent din populaţie suferă de epilepsie, şi totuşi există încă o lipsă de cunoştinţe publice referitoare la cauzele şi simptomele sale. Chiar şi persoanele ce suferă de epilepsie ezită să îi avertizeze pe cei din jur, iar ca urmare pot rămâne fără ajutor în timpul unei crize.
„Simptomele vor depinde de zona care este afectată. Persoana poate rămâne conştientă, în timp ce membrele sale se zbat involuntar”Epilepsia este o tulburare cronică neurologică a creierului, ce duce la crize care se repetă periodic. Epilepsia este diagnosticată de obicei numai când s-au produs cel puţin două crize epileptice. Cu toate acestea, în cazuri rare o singură criză poate fi de ajuns. Indivizi de toate vârstele pot suferi de această boală. Simptomele depind de tipul de epilepsie. Două tipuri principale de crize au fost identificate: focale (parţiale) şi generalizate.
Când crizele apar din cauza unei activităţi anormale într-o zonă specifică a creierului, ele sunt denumite crize epileptice focale. Simptomele vor depinde de zona care este afectată. Persoana poate rămâne conştientă, în timp ce membrele sale se zbat involuntar. Criza poate fi precedată de o „aură” de halucinaţii auditive, olfactive sau vizuale.
În alte cazuri, poate fi afectată starea de conştienţă, iar persoana se poate holba fără sens la un obiect, îşi poate freca mâinile, mesteca, înghiţi sau plimba în cerc fără să fie conştientă de acţiunile sale.
În cazul în care crizele apar din cauza unei activităţi anormale în mai multe părţi ale creierului, ele sunt răspândite sau generalizate. Cele mai frecvente tipuri de crize generalizate sunt crizele de absenţă, tonice, clonice şi mioclonice. Crizele de absenţă sunt în general frecvente printre copii şi printre tinerii cu vârsta sub 20 de ani. În timpul acestor crize, conştienţa este afectată, persoana poate părea plecată departe şi poate să nu reacţioneze când este strigată pe nume, fără să-şi aducă aminte de criză după ce aceasta a trecut. Aceste crize durează de obicei numai câteva secunde. În timpul unei crize tonice, muşchii voluntari se contractează strâns, corpul îngheaţă, iar persoana cade la pământ. În timpul unei crize clonice, persoana suferă o contracţie musculară mai ritmică, care poate fi de ordinul secundelor sau al minutelor. Alte tipuri de crize pot afecta de asemenea activitatea musculară, iar conştienţa poate fi dezechilibrată.
Deseori este greu a se stabili cu precizie cauza epilepsiei. Circa 50% din cazurile de epilepsie rămân neexplicate. Există unele dovezi pentru influenţa genetică în apariţia epilepsiei şi se consideră că în jur de 30 de procente din cazurile de epilepsie la adulţi şi 60 de procente la copii sunt ereditare. Adulţii şi adolescenţii se pot îmbolnăvi şi ei de epilepsie din cauza rănilor la cap, a infecţiilor (cum ar fi meningita şi encefalita), a tumorilor cerebrale şi a bolilor vasculare.
După vârsta de 50 de ani, cancerul, ateroscleroza, bolile metabolice (de exemplu dezechilibrul electrolitic) şi boala Alzheimer devin cauzele cele mai probabile.
Ar trebui să vă adresaţi medicului imediat ce apar primele simptome. Starea multor bolnavi se îmbunătăţeşte cu ajutorul tratamentelor farmaceutice, iar crizele sunt sub control. Cu toate acestea, deoarece crizele pot apărea oricând, este important ca rudele apropiate şi prietenii să fie familiarizaţi cu simptomele lor, astfel încât să poată oferi primul ajutor, dacă este necesar. Lucrul cel mai important este să nu intraţi în panică. Dacă o persoană are o criză, ar trebui să îndepărtaţi orice obiecte periculoase din imediata apropiere şi în caz de necesitate să mutaţi persoana într-un loc mai sigur şi să-i aşezaţi ceva sub cap. Este important să vă asiguraţi că persoana nu se îneacă din cauza limbii şi nu se sufocă. Nu este nevoie să resuscitaţi persoana sau să suprimaţi convulsiile, dar gândiţi-vă să chemaţi o ambulanţă, în special dacă este vorba de o femeie însărcinată.