Borrelia este agentul cauzatir a bolii Lyme. Este o bacterie care se transmite prin mușcăturile de căpușe din genul Ixodes (foto 1). Cele mai importante genotipuri de borrelia patogene omului sunt împreună denumite Borrelia burgdorferi sensu lato. Această genospecie include Borrelia afzelii, Borrelia garinii și Borrelia burgdorferi sensu stricto. Infecțiile cu borrelia se pot manifestă dermatologic, neurologic sau prin dereglări intestinale.
Stadii de dezvoltare a borreliozelor
Expresia clinică a borreliozelor este divizată în 3 stadii:
STADIUL I: În prim-plan este erythema migrans (foto 2) care apare după câteva zile până la câteva săptămâni după infecție și se răspândește radial, după care intervine vindecarea, de la centru către margini. Aceasta este adesea însoțită de simptome comune răcelilor, cum ar fi febră, frisoane, dureri de cap și stări de vomă. În cazuri rare se pot inflama și nodulii limfocitari. În acest caz pot fi determinați serologic anticorpii din clasele IgM și IgG. Borrelioza de stadiul I poate fi urmată de o vindecare spontană sau poate degenera în borrelioză de stadiul II sau III.
STADIUL II: Acest stadiu al bolii este caracterizat de manifestații neurologice, cardiace și reumatologice și se dezvoltă la mai multe săptămâni de la mușcătura căpușei. Atacul asupra sistemului nervos apare fecvent sub forma radiculitelor (sindromul Bannwarth’s), mono sau plexoneurite și motorii (des întâlnite fiind paraliziile faciale) și disfuncționalități senzoriale. Mai puțin frecvente sunt meningitele, mielitele, encefalitele și vasculitele cerebrale. Anticorpii de tip IgG împotriva Borrelia burgdorferi pot fi detectați în proporție de peste 90% la pacienții în stadiul II.
STADIUL III: Manifestările caracteristice ale stadiului târziu de boală pot apărea la luni sau ani după apariția infecției cu Borrelia și survin prin implicarea cronică a încheieturilor, pielii și a sistemului nervos central. Artrite distructive se dezvoltă în cele mai multe cazuri, predominante fiind articulațiile late și cele ale genunchilor. Forme tipice de acrodermatite cronice atopice sunt formate în epidermitele extremităților. Anticorpii de tip IgG se întâlnesc în 90-100% din cazurile care ajung în stadiul III, în timp ce anticorpii de tip IgM nu mai joacă un rol important.
Diagnosticul bolii Lyme este bazat pe anamneza pacientului, istoricul clinic și determinarea anticorpilor împotriva antigenelor de Borrelia. Serologia joacă un rol important în descoperirea bolii Lyme și în zilele noastre ajută foarte mult la obținerea diagnosticului pentru cei mai mulți pacienți (foto 3). Pentru diagnosticul neuroborreliozelor determinarea anticorpilor sintetizați intracelular este de o importanță decisivă.
VIsE: Cel mai important antigen în serologia borreliozelor
VlsE (prescurtare de la „Variable major protein-like sequence expressed”) este o proteină de suprafață a Borreliei burgdorferi (foto 4), care joacă un rol-cheie în strategia de supraviețuire a borreliei. După intrarea în organismul-gazdă, bacteria borrelia își schimbă constant suprafața, excretând această proteină, VlsE, și în acest fel încearcă să scape de recunoașterea și eliminarea de către sistemul imun al gazdei. În schimb, această bacterie Borrelia cultivată (in vitro) nu excretă VlsE, ci doar în condiții specifice (in vivo), sub acțiunea stresului imunologic. Prin urmare, acest antigen poate fi reprodus prin folosirea tehnicilor recombinate.
Teste confirmatorii imunoblotting anti borrelia
Euroline WB Euroline RN-AT – testele confirmatorii imunoblotting sunt metoda „golden standard” de identificare și testare a acestui gen de bacterie Borrelia (foto 5).
EUROLINE RN-AT și conținutul stripului imunoblot
EUROLINE BORRELIA GARINII și specificitatea antigenelor în testul imunoblotting
EUROLINE BORRELIA AFZELII și specificitatea antigenelor în testul imunoblotting
EUROLINE BORRELIA BURGDORFERI și specificitatea antigenelor în testul imunoblotting