Majoritatea părinţilor anticipează naşterea copilului lor cu mare entuziasm. Cu toate acestea, un nou membru în familie poate implica şi alte preocupării. Articolul descrie pe scurt defectele congenitale ale inimii.
„Are cavităţi şi orificii care se închid în timpul naşterii sau în primele săptămâni de viaţă”Inima este formată din patru camere – două atrii şi două ventricule. Atriile colectează sângele care curge către inimă şi îl împinge mai departe în ventricule. Ventriculul stâng împinge sângele în circulaţia sistemică, care distribuie apoi sângele către întreg organismul. Ventriculul drept împinge sângele în circulaţia pulmonară (plămâni), unde sângele se oxigenează. Vasele mari de sânge sunt conectate la inimă – sângele vine prin vene şi pleacă prin artere. În interiorul pântecului, inima fetusului funcţionează complet diferit. Are cavităţi şi orificii care se închid în timpul naşterii sau în primele săptămâni de viaţă.
Defectele inimii sunt provocate în mare parte de neînchiderea uneia sau a mai multor deschideri. Diagnosticate de obicei la nou-născuţii prematuri sau subponderali, aceste defecte au o probabilitate mai mare de apariţie, dacă mama a avut o infecţie virotică, a fost expusă la radiaţii, a consumat alcool sau alte substanţa chimică periculoasă în timpul sarcinii.
1. Defectul septal ventricular (DSV). Acest tip reprezintă până la 30,5% din defectele congenitale ale inimii. Numele bolii indică locaţia defectului. În mod normal, ventriculele sunt separate de un perete închis denumit sept. Uneori septul nu se formează corect şi rămâne o gaură între ventricule după naştere. Deoarece partea stângă a inimii are o sarcină mai mare, presiunea pe acea latură creşte, iar sângele curge prin orificiul rămas de la stânga la dreapta. Simptomele clinice depind de mărimea defectului. Dacă este mic, orificiul se poate închide fără intervenţie, în timp ce defectele mari se pot menţine şi pot duce la hipertrofia ventriculului drept şi la hipertensiune pulmonară.
2. Defectul septal atrial (DSA). Acest tip reprezintă 9,8% din defectele congenitale ale inimii. În DSA, defectul este localizat în septul dintre atrii în loc de ventricule. Sângele trece în aceeaşi direcţie – de la stânga la dreapta. Dacă defectul este de ajuns de mare, poate apărea hipertensiune pulmonară, inversând direcţia trecerii din cauza presiunii ridicate din plămâni. În comparaţie cu DSV-urile, ASD-urile prezintă un pericol mai mic şi au un pronostic mai bun. Multe surse indică faptul că rata de supravieţuire este la fel de ridicată ca la restul populaţiei.
3. Canalul arterial persistent (ductul Botalli). Acest tip reprezintă 9,7% din bolile congenitale ale inimii. În timpul dezvoltării fetale, aorta şi artera pulmonară sunt conectate printr-un canal (canalul arterial sau ductul Botalli) pentru a ocoli plămânii, care nu sunt necesari fetusului. În mod normal, canalul dispare la două săptămâni după naştere. Însă în cazul în care canalul rămâne deschis, sângele trece din aortă în artera pulmonară, provocând oboseală, dispnee şi tahicardie. Hipertensiunea pulmonară poate apărea şi poate duce la insuficienţă cardiacă. Severitatea simptomelor depinde de mărimea defectului, iar o deschidere mai îngustă poate rămâne fără simptome.
4. Îngustarea (stenoza) arterei pulmonare. Acest tip apare în 6,9% dintre problemele congenitale ale inimii. Artera pulmonară este un vas de sânge prin care sângele curge către plămâni şi se oxigenează. Apoi sângele curge înapoi la inimă prin venele pulmonare. În stenoza arterei pulmonare, fluxul normal de sânge este afectat, iar sângele este insuficient oxigenat. Volumul de muncă al ventriculului drept este crescut de asemenea, ducând la afectarea muşchiului inimii. Bolnavii de acest defect se plâng deseori de dificultăţi de respiraţie, tahicardie, slăbiciune generală şi umflarea membrelor.
5. Îngustarea arcului aortic (coarctaţia de aortă). Acest tip de afecţiune apare în 6,8% din cazurile de boli de inimă congenitale. Aorta este un canal important prin care curge un volum mare de sânge (alimentarea întregului organism). Îngustarea acestui canal provoacă o acumulare excesivă de volum de sânge şi presiune, iar ventriculul stâng trebuie să muncească mai intens pentru a asigura necesarul de sânge pentru întregul organism. Ca urmare, numai părţile superioare ale organismului pot primi suficient sânge. Dacă nu este diagnosticat din timp şi corectat chirurgical, acest defect poate duce la insuficienţă cardiacă acută şi chiar deces.
Existenţa acestor defecte vă poate înspăimânta, dar nu e nevoie să fiţi pesimist. Chirurgia pediatrică a avansat mult, iar defectele congenitale ale inimii se pot trata dacă sunt diagnosticate din timp. În mod clar este preferabilă prevenţia acestor probleme congenitale ale inimii; prin urmare, femeile trebuie să fie educate în legătură cu posibilii factori de risc şi cu grija adecvată pentru copilul nenăscut în timpul sarcinii.