Este o boală a muşchiului inimii (miocardul), în timpul căreia ventriculul stâng se lărgeşte asimetric iar funcţia inimii, de pompare, este perturbată.
De regulă boala se moşteneşte într – un mod autozomal dominant (este un tipar, în care atributul sau boala nu este localizată în cromozomul de sex şi are caracter dominant în conformitate cu alte atribute). Este determinată de mutaţia unei gene.
De asemenea, această boală poate fi asociată şi cu factori endocrini (hormonali).
Cardiomiopatie hipertrofica. Simptome
Mulţi dintre tineri pot să nu resimtă niciun fel de simptom, iar boala se poate depista în timpul uui examen de rutină, atunci când vor fi examinaţi în calitate de rude ale unor persoane care prezintă boala.
Atunci când o persoană suferă de cardiomiopatie hipertrofică dar nu prezintă niciun fel de simptome cauzate de această boală, persoana respectivă poate avea parte de o moarte subită; de regulă acest lucru se produce în timpul susţinerii unei activităţi fizice sau la scurt timp după aceea.
Simptomele bolii sunt asemănătoare cu cele ale altor boli de inimă. Din acest motiv, după ce resimţim oricare dintre aceste simptome, este necesar să contactăm imediat medicul. Pacienţii se pot plânge de dispnee, angină pectorală (durere în zona toracică ce apare atunci când susţinem o activitate fizică, atunci când se înrăutăţesc lucrurile, dar apare şi atunci când ne relaxăm), de asemenea pot apărea şi o serie de dureri atipice în zona toracică, persoana în cauză îşi poate simţi inima bătând, se produc aritmii, apare starea de ameţeală, pacientul poate chiar leşina (acest lucru apare la aproximativ 20 % din pacienţi).
Cardiomiopatie hipertrofica. Cursul bolii
Cardiomiopatia este o boală a muşchiului inimii (miocardul), ale cărei origini nu se cunosc şi care cauzează perturbarea activităţii inimii.
În caz de cardiomiopatie hipertrofică sunt afectate de regulă ventriculul stâng al inimii şi septul interventricular (care separă camera ventriculului stâng de camera ventriculului drept). În acest caz, muşchiul acestor două părţi se extinde şi devine mai gros.
Hipertrofia poate fi simetrică – peretele ventriculului stâng şi septul interventricular se extind în mod egal;
Sau asimetrică – hipertrofia în cazul septului interventricular este mult mai severă. Din acest motiv camera ventriculului stâng în cele din urmă îşi modifică forma, din cea obişnuită, ovală într–o formă de banană. Drept consecinţă, camera devine mai mică, în ventricul pătrunde o cantitate din ce în ce mai mică de sânge iar funcţia inimii slăbeşte treptat.
În doar 30% din cazurile de cardiomiopatie hipertrofică este implicat şi ventriculul drept al inimii.
Ca urmare a diminuării funcţiei inimii, poate apărea treptat o insuficienţă cardiacă, întrucât în camera îngustată a ventriculului stâng curge o cantitate mai mică de sânge, în auriculul stâng rămâne o cantitate mai mare de sânge (sângele curge în acesta de la venele plămânului şi de acolo curge în ventriculul stâng care împinge sângele în tot corpul), şi din această cauză camera acestuia se extinde puţin câte puţin. Acest lucru poate cauza apariţia fibrilaţiei atriale.
De asemenea poate apărea şi o ischemie miocardică, ca şi complicaţie (întrucât sângele care curge prin vasele de sânge coronariene ale inimii nu îi mai poate asigura în mod adecvat muşchiului mărit inimii toate materialele şi oxigenul necesar). Acest lucru poate conduce la apariţia unor aritmii, moartea celulelor muşchiului inimii (miocite).
Din cauza aritmiei se pot forma trombi, care pot pătrunde în celulele altor ţesuturi (embolie) şi care pot cauza diverse infarcturi de ţesut.
Există şi posibilitatea ca pacienţii să aibă parte de o moarte subită; un risc foarte mare îl reprezintă în principal copiii sau persoanele tinere care au legătură cu persoane care au trecut printr – o asemenea cardiomiopatie hipertrofică sau care au avut parte de o moarte subită.
Cardiomiopatie hipertrofica. Diagnostic
De regulă această boală este depistată numai în timpul unei investigaţii instrumentale.
Se poate efectua testul de genotipare (se studiază setul de gene al unei persoane), pentru a se stabili dacă boala este sau nu moştenită.
Persoana mai poate fi examinată şi prin redactarea unei EKG (electrozii se poziţionează în zona toracică, pe braţe şi picioare. Aceştia sunt conectaţi la dispozitivul de analiză EKG cu ajutorul unor cabluri. Astfel se înregistrează activitatea inimii timp de un minut. În timpul examinării, pacientul trebuie să stea în poziţie culcată), pacientul este monitorizat cu ajutorul unui dispozitiv de monitorizare Holter (în timpul acestei analize, EKG – ul se înregistrează timp de 24 de ore iar mutaţia EKG se analizează ulterior în timpul zilei), se realizează mostre de activitate fizică, precum şi o ecocardiografie (în timpul căreia se aşteaptă să se observe hipetrofia ventriculului stâng, camera îngustată a acestuia, expansiunea auriculului stâng).
Se realizează şi o radiografie toracică (medicul poate observa mărirea inimii).
Cardiomiopatie hipertrofica. Tratament
Scopul tratamentului nu este de a trata boala (în prezent boala nu se poate trata), ci de a uşura sau de a îndepărta în totalitate simptomele acestei boli, de a se evita moartea subită, de a stopa procesul de evoluţie al bolii şi de a se evita complicaţiile.
Tratamentul poate să nu includă medicamente (prin reducerea activităţii fizice, pacientul nu poate efectua un sport activ), pacienţii pot de asemenea să fie trataţi şi pe bază de diverse medicamente (de exemplu, medicamente pentru aritmie), sau mai poate exista şi tratamentul chirurgical.
Cardiomiopatie hipertrofica. Prevenție
Nu există o profilaxie specifică pentru tratarea acestei boli. Atunci când boala se produce la unul dintre membrii familiei, este necesar să vă testaţi şi dvs. cât mai curând posibil pentru a vedea dacă aţi moştenit boala sau nu; întrucât cu cât începeţi mai de timpuriu tratamentul în cazul acestei boli şi cu cât îi încetiniţi evoluţia, cu atât mai bun este prognosticul în acest caz).