Autismul este o tulburare de dezvoltare diversă, care începe de obicei înainte de vârsta de trei ani şi continuă pentru tot restul vieţii. Simptomele autismului au grade variate de severitate – de la abia observabile pentru profesionişti la insuportabil de grave.
Fiecare persoană care are autism este diferită şi unică. Două persoane cu autism pot fi mai deosebite una de cealaltă decât persoanele fără autism. Prin urmare, există un spectru larg ale simptomelor autismului.
„este foarte important să fie observat autismul timpuriu, iar copilul şi familia să fie ajutaţi”
Autismul în sine nu este o boală specială, care ar avea un tratament clar şi precis. Aceasta este o boală care poate apărea ca rezultat al altor tulburări şi afecţiuni (de exemplu, din cauza unui defect genetic, neuroinfecţii în primele luni de viaţă). De aceea este foarte important să fie observat autismul timpuriu, iar copilul şi familia să fie ajutaţi. După un tratament adecvat, multe persoane cu autism trăiesc vieţi fericite şi împlinite şi fac chiar din unele simptome ale autismului un avantaj în faţa indivizilor care nu au boala.
Cum să suspectaţi că un copil ar putea fi autist? Fiecare copil este deosebit şi unic şi fiecare dintre noi are unele ciudăţenii proprii. Dacă observaţi că majoritatea simptomelor de mai jos sunt manifestate de copilul dumneavoastră sau dacă acesta are oricare din caracteristici exprimată puternic şi vă îngrijorează, contactaţi medicul pediatru sau medicul de familie pentru teste ulterioare.
1. Copilul repetă aceeaşi mişcare din nou şi din nou. Mişcarea repetitivă în sine nu este semn de autism, deoarece creierul micuţului încearcă să înveţe să controleze muşchii în modul cel mai eficient. Copiii fără autism se pot juca deschizând şi închizând uşa unui dulap de multe ori, aruncând o minge sau ceva asemănător, în special încercând să efectueze aceste acţiuni cu forme diferite de forţă, viteză, urmărind reacţiile din jur ( de exemplu, verificând răbdarea mamei). Mişcările jocului copilului autist sunt identice de fiecare dată şi reprezintă chiar esenţa jocului.
2. Copilul este foarte neîndemânatic, se împiedică des sau cade. Acesta este un semn greu de deosebit al autismului, în special dacă micuţul nu comunică şi nu se implică în jocuri alături de alţi copii.
3. Copilul nu arată înspre lucruri. Copiii comunică înainte să poată vorbi şi învaţă foarte devreme să indice pur şi simplu înspre obiectele pe care le vor sau despre care ceilalţi discută. În majoritatea cazurilor, ei fac asta cu ajutorul degetului arătător. Dacă micuţul nu foloseşte degetul arătător sau nu înţelege când adulţii arată ceva cu ajutorul lui, poate fi unul din primele semne ale autismului.
4. Copilul nu înţelege jocurile simbolice. Copiii sunt foarte creativi – unul se joacă de-a solistul şi foloseşte o perie de păr drept microfon, altul foloseşte diverşi nasturi şi aţe care ar reprezenta grădina zoologică. Incapacitatea copilului de a da lucrurilor sau activităţilor diferite înţelesuri poate fi unul din semnele autismului.
5. Dezvoltarea limbajului copilului este întârziată sau foarte neobişnuită. Acesta este deseori primul semn observabil şi deranjant al autismului pentru părinţi.
6. Copilul nu răspunde sau răspunde într-un mod foarte neobişnuit la diverşi stimuli şi la durere. Aceste semne ale autismului provoacă foarte des multe greutăţi părinţilor. Când copiii simt durerea diferit, ei se pot răni singuri fără să-şi dea seama. O persoană autistă poate suferi de disconfort şi durere din cauza unor factori diferiţi comparativ cu un individ neafectat de această boală: de exemplu, când are un număr impar de jucării, vede o anumită culoare, parcurge diferite întâmplări într-o altă ordine decât este obişnuit.
7. Copilul nu comunică sau interacţionează într-un mod pervers cu tovarăşii şi familia. Uneori acest simptom al autismului este foarte uşor de observat – de exemplu, copilul nu este interesat deloc de alte persoane sau i se pare greu să se separe chiar şi o clipă.
8. Copilul este bolnav des şi are febră. Acesta nu este un simptom direct al autismului şi nu este clar ce apare mai întâi: boala frecventă sau autismul.